Muzica zilelor noastre: Filarmonica piteșteană, între stagiuni
Dat fiind că am scris lunar despre ce s-a cântat, iată doar câteva considerații generale, pe scurt. Însoțite de niște propuneri pertinente pentru noul sezon. Chit că ele nu contează în ochii conducerii, ea știind totu`, noi, spectatorii fideli plătitori, nimica, nimicuța…
Oare n-ați constatat, șefi ,,atoateștiutori”, că scade publicu` de la an la an? Că există riscu` pierii lui de voie, de nevoie? Că abonamentele s-au împuținat drastic din cauza prețului? Că nu oferiți valoric pe măsură? Cantitativ, da, s-a mai întremat programul anul acesta. Ba chiar am salutat cu entuziasm prezența unor pianiști ca Josu de Solaun, Stefan Arnold, Viniciu Moroianu, Fabiani Prcsina. A junei violoniste Pilar Magali Policano. A unui ceteraș ca Florin Croitoru sau a unui dirijor latino ca Ramiro Arista. Dar sunt încă alții atâția pe care-i așteptăm. În timp ce unii vin de două, trei ori anual. Plus sud-coreeni din belșug. De ce nu și spanioli, germani, francezi, finlandezi, austrieci, portughezi, belgieni, bulgari, greci, turci, americani? De ce Prunaru n-a fost invitat niciodată în fața orchestrei până acum? De ce nu (re)vin și Andrei Ioniță, Tarara, Alex Bălănescu, Varga, Parfenov, Băleanu de pe Bega, Marcian Petrescu, Marius Mihalache, Naforniță, Donose sau cvartetu` de percuție ”The Wave”, cu Sietzen (uluitor!) și Băcanu? Portughezu` Pedro Carneiro, de pildă, ar sălta și el sala-n picioare ca percuționist și conducător de orchestră…
Pe de altă parte, unele ansambluri de profil ar fi și ele binevenite. ,,Camerata Regală”, Big Bandu-ul Radio ori diverse formule de jazz ar aduce noutate, diversitate, atracție incontestabilă. Dacă ,,Proconsul” și ,,Direcția 5” sunt invitate cu uriașe prețuri la bilete, de ce nu și ,,Pasărea Rock” ori ,,Bega Blues Band”? Costinel Mirea, un cordar de jazz, născut, nu făcut, cât va mai fi ostracizat de cineva cu comportament de patron, nu de angajat, al instituției?
Desigur, multe sunt de semnalat și de îndreptat, da` cum timpu-nseamnă bani și hârtia e scumpă mă opresc. Sperând la mai bine, totuși, deși mari iluzii nu-mi fac. Că nu se știe dacă viitoru` o mai fi de partea noastră și nu ne-o lua și speranța, necruțător…
Adrian SIMEANU
