Propoziții pretențioase – Albiesc
După un asemenea potop, ca la finalul zilei de marți, este greu să rămâi ancorat în planul eminescian propus.
Ochii și urechile ciulite. Deplasarea de miercuri, dinainte de prânz, în scop de serviciu mi-a ascuțit cele două simțuri, conexând ce fusese cu rămășițele climaterice inerente, cât să mă alarmez. La ieșirea din clădirea jumi-juma fisc și trezorerie mi-am ales o țintă personală amânată și apoi depozitată în uitare: calea către bancă. Una dintre cele la care am abonament lunar de plată pentru serviciile de internet. În cale desigur aveam să constat una din două: ori furtuna dăduse iama în balconul de deasupra plăcintăriei aflată lângă fostul cinema, ori coincidența a decis ca zi de dezafectare aceea. Pot să vă spun că nu căderile accidentale mă puseseră în gardă, posibile, ci faptul că nici producătorul, nici cumpărătorul nu-și puteau satisface doleanțele din cauza benzii ce conducea trecătorii dincolo de pericol. Îngrijorări….. Privirea aruncată balconului s-a ridicat până în cornișă. Tabla stătea țeapănă și înspre piață, și înspre capul centrului orașului (de fapt obiceiul urban exclude ultimul substantiv, răspunsurile majoritare indicau această direcție). O pusesem bine, găsisem locurile ideale pentru perforarea și înfigerea diblurilor și șuruburilor, reușisem să măsurăm corect lățimea, deși fluctua din jumătate în jumătate de metru, ajungând la diferențe de șapte-opt centimetri. Soluția firească a fost o dimensiune maximă, la limită, fixarea la aceeași distanță de marginea exterioară a aticului, iar la interior depărtându-se și apropiindu-se, departe de vederile critice. Dar nu noi eram de vină și din avion oricum nu se vede un astfel de detaliu. Setul de scule era același din descrierile anterioare: butelie, clești și ciocane, bormașină cu percuție, bormașină obișnuită, letcoane, apă tare, țipirig, perie de sârmă, foarfeci….
Panorama în treacăt s-a lăsat distrasă în mers de un zdrăngănit la fiecare pală de vânt. Aproape de colț. La chinezi. Ori fosta Solidaritatea. Nereușind să găsesc sunetului o similitudine perfect viabilă. Una dintre foile cutate să se fi desprins? Tabla lisă de legătură cu aticul? Și unele, și altele fuseseră în situațiile închipuite în urmă cu 15 ani. Remarcasem anterior cine ne solicitase să intervenim, nefiind beneficiarul: Teo electronistul. Să facem cum o fi mai bine să nu mai plouă. Chiar dacă prea puțini remarcă, lipit de clădire se ridică un bloc, loc numai bun să se strecoare apa și zăpada albeață. O ultimă intervenție, la care am adăugat câteva tuburi de spumă poliuretanică. De început am intervenit la găurile aparent inexplicabile, de sus până jos, înapoi. Apoi și restul. Cele două niveluri n-au fost ușor de abordat. Scara abia dacă ajungea la un metru sub streașină, tabla dreaptă am urcat-o cu foarte multă grijă, făcută sul sub braț, totuși legată zdravăn, pentru înlocuirea unui capăt de dolie și laterala dinspre gangul…. E bine de știut că în vremea gimnaziului și destul înainte, trecerea între Solidaritate și bloc era liberă, copchii se întreceau de mama focului.
