Brigada diverse – Un(g)e (d)es (M)ary
27 iulie 2022
Inutilă măsura. Cu 5 lei la 100, nu se vede românul mai liniștit, mai bucuros să trăiască fără grija zilei de mâine. Ca acu vine iarna și din fiecare alimentare la pompă n-o să-i ajungă să-i funcționeze centrala pe gaz mai mult de două ore pe lună.
Și cu cărbunii la centrale ne vedem mai călduroși? Restu-s vorbe așa, de aruncat presei.
Încă notele de la gimnaziu i-ar ajuta pe candidații la liceu, fiindcă și-așa-s praf la examene. Știți cine se face vinovat? Statul și numeroasele-i delăsări și derogări de la regulă. De și-ar fixa materia esențială, s-o urmeze toată suflarea școlărească, am vedea rezultate mai bune. Chiar și de s-ar produce aceeași catastrofă, am avea mai puțini vinovați: profesorul și elevul.
Mai gravă, prieteni, este nonșalanța cu care te implici să spui nu răzmeriței din ograda altuia, să nu observi inconștiența celui ce nu se înduplecă să-și vadă cetățenii vii. Pe mine asta mă sperie și mă doare.
Compensare n-o să însemne niciodată plafonare. Și să spun cojudețeanule de ce. Gazele au ajuns la români după cum au vrut. La unul cu 0,11, la altul cu 0,18, la mine cu 0,27, iar la mama cu 0,38. Bineînțeles kilowați, respectiv lei. Până a venit căldura. Dată la care gazul s-a uniformizat subit la 0,269. Fără de tva, de asemenea. Deci, nu se poate numi o scădere corectă la unul cu aproape toată suma și la altul cu o parte infimă. Și vă mărturisesc că plafonarea a fost de fațadă. Pentru luna februarie s-a aplicat, în luna următoare nu numai că nu s-a mai șters o parte, ci compensarea a fost cerută înapoi. Că mi s-a întâmplat mie. Ajungând cei 300 de lei înapoi, dar nu în buzunarul statului, căci el suportase cheltuiala, ci în al firmei distribuitoare.
Trecerea mașinilor pe curent electric nu are nimic de a face cu reducerea emisiilor nocive, ci cu un tăvălug pus în mișcare. Odată pornite producțiile, oprirea periodică sau definitivă ar însemna falimentarea investitorilor. Celelalte considerente și argumente, dar și comentariile pro sunt numai scuze și gargară. Inutile.
Bă, vă puteți întoarce când doriți în trecut, cu mintea. Bazaconiile și trăsnăile despre mașini ale timpului să mi le lăsați deoparte. Cronovizorul… să fim serioși. Încă și pe discurile Beatles-ilor s-au țesut povești despre zvonul că Paul nu mai era el, audio și foto, cu inversiuni de sens, cu voci, ca la benedictinul Ernetti și experimentul cu muzica gregoriană. Da’ sunt la auzenii când ai atâtea voci și locuri reverberatorii. Și armonice…. Cu duiumul.
Unele întrebări n-au rost. Cel puțin una pusă lui Rafila e de toată jena. Să fim serioși, l-ați vedea cu sceptrul în mână șezând pe tronul țării? Durerea mare e când o adresezi și pe a doua, alternativă: dar la primăria capitalei?
Oho! Nene premier polonez. Nu vezi mata că tocmai hegemoniile globale au dus la criza asta de piață, că ,,fo” doi puseră mâna pe tot și ne joacă pe degetele lor imaculate?
Măcar se recunoaște. Teleportare nu înseamnă mutarea spectaculoasă de colo-colo a obiectelor și ființelor, ci doar a informațiilor despre ele. Păi, deja există internetul. Deci ne teleportăm. Acu e musai să dezvăluim munca celor ce au concluzionat ca mine în prima parte. Luară vreo doi fotoni cuantici, îi aruncară în arena fibrelor optice și se făcură nevăzuți după vreun kilometru.
Mândri mi-s turcii și iubitori de același sex. Nu toți.
