Cenaclul Alexandru Sihleanu – 9 Iulie 2022
TREZIREA LA REALITATEA ZILEI IMPLICĂ ȘI UN COMPORTAMENT PE MĂSURĂ
Sâmbătă, 09 iulie, ziua Cinstirii Ic. Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la M. Neamț; Sf. Sfințiți Mc. Pangratie, ep. Tavromeniei, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
Dl Dumitru Hangu a prezentat trei epigrame, autor Nicu Alecu de la Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu: (România te iubesc) „E scumpă pâinea și lumina,/ E scumpă carnea și benzina, E traiul greu și viața grea,/ Ce scumpă este țara mea!” (Imnul de revelion) „Deșteaptă-te române,/ Bea vin și hai la joc!/ Mai bea și ce rămâne/ Și culcă-te la loc!” (Concluzie) „Toate-s vechi, oftă Adam/ Desfăcându-și barba-n două/ Și gândi ca monogam:/ Numai Eva-i veșnic nouă”.
„(Coșmar după beție) Am avut un vis sinistru,/ Nevasta era ministru/ La mediu și nu oriunde,/ Și-a-nceput să mă inunde. (Lichid cu iz de prună) Zic unii, să scap de stres:/ Bei lichide în exces!/ Eu cred că le-am încurcat/ Și m-am culcat îmbrăcat.” (Safta Leaută, prin telefon, de la Năvodari, cu dor)
Dl Costică Drîstaru a lecturat monologul Sistem Râmnicu Sărat din volumul Înțepături utile, autor Matincă Costea: „Ca orice om cinstit/ Într-o zi, m-am pregătit/ Cu nespusă bucurie/ Să fac o călătorie!/ Nu departe, la Galați,/ Târgu Jiu, Brașov, Urlați,/ Baia Mare sau Zalău,/ Numai până la Buzău./ Și să fiu bine-nțeles,/ Mă duceam cu interes/ La o rudă apropiată,/ Îndrăgită, o cumnată./ Fiindcă ea, pretențioasă,/ Nu se clintește din casă/ Soața m-a tot îndemnat:/ Du-te tu, că ești bărbat!// Să nu merg cu mâna-n gură/ Zic: Iau ceva băutură!/ Că vreau darnic să mă țin,/ Luai trei sticle cu bun vin;/ Luai rachiu, un kilogram,/ Și ce bucuros eram/ C-o să vadă cumnățica/ Ce-i trimite Frusinica./ A doua zi către seară,/ Mă aflam în hol, la gară/ M-am prezentat la ghișeu/ Zic: Duduie, vreau și eu / Până la Buzău bilet!/ Zice: Strigă mai încet!/ Că nu mă simt obligată/ Să te servesc agresată./ Să credeți…, dar mă grăbesc…/ -Dacă vreau, nu te servesc/ Că ești afară din cale/ Ce-s? Nevasta dumitale?/ Foarte bine, n-ați greșit,/ Sunt precis căsătorit./ Nu pot infirma nimica,/ Cununat cu Frusinica!/ -Nici nu mă interesează/ Contrariu, mă enervează!/ -Hai, pleacă de la ghișet!/ -Cum? Să plec fără bilet?/ -Păi, pleacă dacă-ți convine!/ -Bine, dar nu ți-e rușine?/ Să mă aduci în așa hal,/ Să dorești să faci scandal…/ Lasă că te aranjez!…/ Îmi venea ca să turbez./ Frământându-mă așa,/ Aud trenul că venea./ Vine trenul, ce ponos…/ -Duduie, te rog frumos!/ Un bilet? Nu pot să stau…/ Ei bravo, așa te vreau!/ Luai biletul pe sub bară/ Trenul se oprise-n gară/ Restul a rămas uitat,/ Pe peron am alergat,/ Lumea era uluită/ Și foarte nedumerită/ Că văzură foarte clar/ Pe linia-ntâi marfar./ Personalul era-n spate,/ Hai să trecem printre roate!/ Și-ncepu o-ngrămădeală/ Cu căzături, îmbrânceală;/ Să fi văzut geamantane/ Cum treceau pe sub vagoane;/ Călători de orice fel,/ Ori copil, ori bătrânel,/ Traversau calea ferată/ cu spinarea-ncovoiată./ De frică, eram ca varul…/ Zic: Să nu plece marfarul!/ Cum înaintam fricos/ M-am trezit cu fața-n jos/ C-o valiză peste mine./ Când m-am uitat, eram bine,/ Făceam baie, vrei nu vrei, / Într-o baltă de ulei./ Vinul tot mi se vărsase,/ Țuica se evaporase,/ Parcă nici nu existase./ Între timp, trenul plecase…/ M-am sculat atunci, jenat/ Și m-am dus la impiegat…/ -Ce e bre cu-acest marfar?/ -Zice: Întreabă pe-acar!/ -Dar cu trenul personal?/ -E secret profesional!/ -Mulțumesc, nene Iordan/ Că m-ai lămurit buștean./ -Unde s-a mai pomenit/ Personalul înjosit?/ Plecând, mi-am zis enervat:/ -Sistem Râmnicu Sărat!”
Dl Nicolae Constantinescu a prezentat o Evocare: Matincă Costea și Smarandache Agheană, autor Mihail Constantinescu: „Un om este prețuit, mai ales, după ce nu mai este. Matincă era prețuit de noi, colegii lui de cenaclu și de foștii auditori de la Stația locală de difuziune, și de spectatori. Copiii vedeau în el un magician, un vrăjitor. Se pricepea atât de bine să se facă ascultat, apreciat, deși era foarte modest. Foarte atent, foarte sigur pe el, conștiincios și profesionist, Matincă era un miracol, o minune vie, un splendid actor, un OM minunat. Toți vedeam asta, numai unii care ar fi trebuit să vadă nu vedeau, acordând titluri unora și altora, nu știu de ce, de-ți venea să te crucești. L-au tratat ca pe un anonim. La înmormântarea sa, am participat noi, membrii Cenaclului Alexandru Sihleanu. Omul care timp de peste 60 de ani a vibrat ca o inimă vie pentru tot ce era legat de urbea noastră. Dacă ați ști cât de pustiu arăta totul, cenaclul devastat fără Matincă „Actorul” și fără Manea Agheană „Cântărețul”, „Artiștii” noștri de suflet! Pe Matincă îl cunoscusem din copilărie, de la difuzor, îl știam toți râmnicenii, de la Teatrul de păpuși, când sala era arhiplină și când copiii îl așteptau nerăbdători, când eram atât de extaziați, de transportați în lumea fermecată a poveștilor. Toți îl aplaudam, toți îl iubeam pe dl Matincă. Era cel mai bun prieten al nostru.
Celelalte cenacluri din județ, nu erau atât de bogate ca al nostru. Îl aveam pe Smarandache Agheană, „Îngerul”, cum îl numea dna Frusina, soția sa. Mai îl aveam și pe Matincă Costea, „Patriarhul Culturii Râmnicene”, cu „Divertismentul” său. Două diamante care strălucesc „Dincolo” de mormintele lor. Deveniseră idolii noștri, ai tuturor. Abia așteptam să vină „Ziua de Sâmbătă”. Îi aveam pe Matincă Costea și pe Manea Agheană, adevărate tezaure de frumusețe și de sensibilitate”.
Dl Nicolae Constantinescu a continuat cu un Coșmar al lui Matincă Costea din volumul Confluențe: „Am visat că zbor spre stele/ Sau prin Rai m-am rătăcit/ Și în dar iubitei mele/ Chiar o stea i-am oferit.// Creșteau în pomi baclavale,/ Pretutindenea belșug./ Fierbeau oale cu sarmale,/ Nimeni nu ardea pe rug.// Încântat de fericire/ Am coborât pe pământ/ Fiindcă mi s-a dat de știre/ că și-aici bucurii sunt,// Doamne, câtă-ndestulare/ Mi-a fost dat ca să privesc,/ Mese-ntinse cu mâncare…/ Ce păcat să mă trezesc!”
Dl Nicolae Constantinescu a considerat că este necesar să lectureze și Catrene de Smarandache Agheană din volumul Epigrame: „A ajuns omul să vadă/ Crăciunul fără zăpadă,/ Paștele fără Înviere,/ Ăsta e sfârșitul, vere!// Când ne-ntâlnim la cenaclu,/ De nimic mie nu-mi pasă,/ Cânt și dulce, cânt și acru,/ Durerea mea o las acasă.// De nu vă place cum cânt,/ Atunci totul e în van,/ Refuz să vă cânt manele/ Ascultați-l pe Salam…!// Când o fi să nu mai fiu,/ Ața vieții de s-o rupe,/ M-or duce pe năsălie,/ Să-i cânt lui Sfântul Ilie.// Când răul se va-ntâmpla,/ Din lume când voi fi plecat,/ Să scrieți pe crucea mea:/ „Mă întorc imediat”.// Îmi zice vecina-n van:/ -Ai glumele în program?/ -Ei, vecino, tu nu știi,/ Or pleca, de n-oi mai fi.// Tu te plângi de sărăcie,/ Că n-ai bani, dar ești ateu,/ Suferă de multă sărăcie,/ Omul fără Dumnezeu”.
Dl Nicolae Constantinescu a încheiat lectura cu câteva catrene proprii, Dor, muzică și umor: „La Cenaclul zis Sihleanu/ Tot să vină râmniceanu,/ Însă ne rămâne-un dor/ Ca o pasăre în zbor.// Dorul de-al său umor/ Ce le place tuturor,/ V-ați dat seama, fiindcă/ Este dorul de Matincă.//Și mă macină, iar dorul/ Ce-ncânta auditorul,/ Vocea sa parcă de aur/ Ne rămâne un tezaur.// Ce-aș vrea să mai cânte, iară/ Trubadurul din chitară,/ Nu mai sunt, ei dădeau tonul/ Cu muzica și umorul”.
A continuat lectorul de serviciu, dna Georgeta Iuga, cu un grupaj de epigrame, precedate de un Motto: „De prin viață observate…” Vă ofer lectura: „(Dezamăgire) Așteaptă și nu te grăbi,/ Când este vorba de-a iubi!/ Așteaptă să vezi omu-n fapte,/ Că nu-i vezi caracteru-n noapte! (Unuia) Când nu știi, mai bine taci,/ Decât de râs să te faci!/ Când muți Nilu-n loc de Nistru,/ Cultura vă e loc sinistru! (Unei doamne poete) Eu ți-am citit cu drag multe poezii/ Create uneori în nopți târzii./ Felicitând un domn, nu-l poți reduce/ La substantiv comun, că i-ai pus cruce! (Aceluiași) Macedonski și Alecsandri/ Au creat frumoase poezii,/ Dar nu s-au întâlnit la Balta Albă!/ Nu debităm prostii, cum faci tu, salbă! (Lui) Imiți un poet mare, dar joci prost,/ Arunci cu vorbe goale, fără rost,/ Te crezi om de cultură, atât de mare,/ Jignești oameni, asta nu-i valoare! (Știre) Am aflat deunăzi/ Cum creierul poți minți/ Cu un zâmbet larg, măi frate,/ Ai dopamină pe săturate! (Medicală) Cu hormoni de fericire/ Poți păcăli a ta fire./ Ce-a mai rămas de făcut,/ Când adevăru-l faci pierdut? (Unui fost cenaclist) Când în cenaclu n-arăți manuscrisul/ Te temi că nu-ți vom recunoaște scrisul./ Temerea ta e alta: că-n ideea/ De-a plagia, ai păcălit femeia! (Prieteni) Nu-ți e prieten acel care,/ Cum dai de greu dispare! Se-ntoarce-n zâmbet și distrat,/ Dacă-ntre timp ai câștigat! (Unei șefe) Cu colegii pânʼ mai an,/ S-a purtat ca un sultan./ Ei cu rost au „meditat”/ Și-au făcut-o de-a plecat! (Doamnei S) Altă șefă la județ,/ La program lua dublu preț./ Punea-n funcții, da jos oameni/ Și „camera” i-a văzut banii! (De-ale soților) La director au intrat/ Pentr-un interviu trucat,/ Soața – om nemulțumit,/ Dosaru-n cap i-a trântit!”
Cu spirit de observație și o sensibilitate incisivă, talentul liric al dnei Georgeta Iuga creează epigrame prin care reușește să destindă atmosfera ședinței. Mai multă atenție la conotația unor cuvinte și o așteptăm cu un volum.
„Mi-au plăcut foarte mult pentru că redau scene de viață și caracterizează persoane cunoscute nouă. Satira este bine concepută, având și rol moralizator pentru îndreptarea defectelor celor vizați. Folosește versuri tip sentință, sunt mai mult niște aforisme, dacă le-am lua separat: „Așteaptă și nu te grăbi,/ Când e vorba de-a iubi!” Poantele finale stârnesc hazul. Mie îmi plac pentru simplitatea lor, pentru că sunt asimilate mai ușor. Îi recomand să persevereze în arta umorului pentru că oferă lectorului o bună dispoziție. În timpul creației acestor catrene, autoarea se destinde și face o creație care place tuturor.” (Ecaterina Chifu)
„Dna Iuga ne surprinde prin capacitatea dânsei de a ne oferi motto-uri care ni se potrivesc nouă, diferitelor persoane. O felicit, mă bucur că poate scrie așa ceva care ne delectează. Îi doresc succes și putere de muncă în continuare”. (Costică Drîstaru)
„Tot ce a lecturat, deosebit de plăcut, acest gen pentru prima dată prezentat în cenaclu”. (Dumitru Hangu)
„Aceste epigrame ale dnei Georgeta Iuga satirizează personaje reale, cunoscute și nouă. Are simțul observației și sensibilitatea observării micilor defecte ale oamenilor și situațiilor hilare actuale. Îi doresc dnei mult succes și îi sugerez să scrie o carte cu epigrame”. (Mioara Zaharia)
„Chiar mottoul este sugestiv, deoarece epigramele sunt chiar adunate din viața oamenilor. Vreau să spun că mi-au plăcut în mod deosebit „Dezamăgire”, „Medicală” și „Prieteni” pentru că mă regăsesc în ele. O felicit și o rog să continue că o face bine. În final vin cu o epigramă: (Femeia) Femeia este minunată,/ Chiar de Dumnezeu creată,/ Cu hormoni de fericire/ Te face să-ți ieși din fire,/ Mereu încăpățânată,/ Se vrea permanent adorată”. (Nicolae Constantinescu)
Sâmbătă 16 iulie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi Cristi Rusin. Vă așteptăm, cu drag!
