Cenaclul Alexandru Sihleanu – 25 Iunie 2022

CURIOZITATEA ȘI TENACITATEA DE A PARCURGE MENTAL MAI MULTE SPAȚII CULTURALE, REALIZEAZĂ ADEVĂRAȚII LIDERI

Sâmbătă, 25 iunie, ziua Sf. M. Mc. Fevronia; Sf. Mc. Orentie și frații săi; Sf. Mc. Livia, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat s-au întâlnit la Clubul Femina 2 a amintitei instituții de cultură, la un eveniment editorial, lansarea volumului GAZELURI DE SMARALD, Ed. Rafet, 2022, autor IBRAHIM / CRISTI RUSIN.
Moderatorul evenimentului, scriitorul și editorul Constantin Marafet, membru al Uniunii Scriitorilor din România:
„Bună ziua! Bine ați venit! Sunt onorat, ca de fiecare dată, pentru interesul pe care îl arătați culturii râmnicene. Mai mult de jumătate din sală este frecvent prezentă la astfel de activități. Astăzi lansăm cartea lui Ibrahim / Cristi Rusin care vine cu poezie, GAZELURI DE SMARALD. Pot să spun și puteți să mă contraziceți. Este aici vorba de cercetare. A cercetat gazelul, vrea să știe exact cum se face. Nu este, așa, o întâmplare. O să vedeți metafore excepționale. E clar că este un poet. Cu siguranță, într-un timp scurt, va veni cu altceva. Sunt multe de spus. Vreau să semnalez prezența unui tânăr Stelian Maurer, căruia i-am scos o carte. Am scris câteva rânduri, impresionat de scrierea lui Cristi Rusin. Îi dăm cuvântul autorului, să putem intra în atmosferă”.
Cristi Rusin: „Vă mulțumesc pentru participare în această zi călduroasă, domnilor vă îmbrățișez, doamnelor vă sărut mâna! De ce am scris gazeluri? Sunt absolvent de istorie și ultimul an la master, Orientul este important cu cele mai vechi civilizații, aici au apărut religiile. Am urmat sfatul dlui Constantin Marafet, literatura orientală este neglijată, comparativ cu literatura occidentală. Gazelul este o specie a genului liric, dar este o creație orientală. La noi G. Coșbuc și M. Eminescu au avut niște gazeluri și în Germania au fost create gazeluri. În cadrul cenaclului am prezentat scriitori aparținând literaturii orientale. De ce am ales acest pseudonim Ibrahim? Titlul este o capcană, nu sunt numai gazeluri. Numele Ibrahim este o arabizare: Avraam căruia Dumnezeu i-a schimbat numele în Abraham. Un personaj important pentru toate religiile. Un model de credință care a ales să-și sacrifice fiul și Dumnezeu l-a înlocuit cu un berbec”.
Constantin Marafet: „Vreau să spun, cu părere de rău, dl prof. Liviu Țâțan nu a putut fi alături de noi. Dau cuvântul lui Vasile dl Ghinea”.
Vasile Ghinea, a dat citire unei cronici realizată de către dnul prof. dr. Liviu Țâțan, care din motive de sănătate nu a putut participa: „Cartea GAZELURI DE SMARALD e scrisă de Ibrahim, pseudonimul literar al lui Cristi Rusin, cunoscut publicului din anul 2021, când cartea lui „Străinul din Orient…” a primit premiul „Victor Frunză” în cadrul Festivalului Internațional de Creație Literară „Titel Constantinescu” – ediția XIV-a Râmnicu Sărat 2021. Pe o linie de continuitate vizând familiarizarea publicului românesc cu tradițiile culturii arabe, autorul cărții ne arată că însuși pseudonimul de „Ibrahim” este versiunea arabizată a „numelui profetului și patriarhului biblic Avraam / Abraham, foarte cinstit și apreciat în tradiția musulmană și nu numai…”. „Avraam este modelul de credință prin excelență (p.90)”. Cartea analizată de noi se deschide cu un citat din poetul Mevlana Celaleddin Rumi (1206-1273), care arată că „Dragostea este un smarald. Lumina sa strălucitoare alungă dragonii pe această cale perfidă”.
Aici fac cititorilor mei recomandarea să facă legătura cu aprecierile mele privind „Străinul din Orient”, carte lansată și recenzată în anul 2021.
Revenind la „Gazelurile de smarald” de Ibrahim, reamintim cunoscătorilor că gazelul este o poezie lirică fixă, de sorginte orientală, cu conținut erotic sau filosofic, cultivată în România de G. Coșbuc și M. Eminescu. Conform DEX, „Alcătuit din distihuri, gazelul se caracterizează prin folosirea aceleiași rime din primul vers, în versul al doilea al celorlalte distihuri, după ce primele două versuri rimează între ele. Celelalte versuri ale distihurilor nu rimează (p. 85)”. Cristi Rusin, având în vedere publicul larg căruia i se adresează cartea sa, face o precizare succintă a originilor și evoluției acestei specii literare până în epoca modernă (p.85-91).
În economia cărții, după o prezentare adecvată a lui Ibrahim (p. 7), urmează „Deschiderea”, partea de fond cu peste 40 de gazeluri (p. 9-63) și dialogul cu un filosof (p. 64-84). Le vom analiza pe rând.
În autoprotretul lui Ibrahim, se subliniază că vor fi prezentate patruzeci de gazeluri „de smarald”, pe „Teme multe, variate/ …// Despre credință și Paradis,/…// Despre moarte și răbdare,/ Și cele ce ne lovesc//, Despre dragoste și frumos,/ Și cele ce ne privesc (p.7)//” etc.
Partea de fond este subîmpărțită în „Deschiderea”, „Fata cu ochii verzi”, „Păcatul anticilor”, „Morala războiului” ș.a., la care se adaugă „Cioburi de înțelepciune”. Prima parte titrată „Deschiderea” începe chiar cu gazelul „Deschiderea”, unde suntem avertizați că „… nu-i vorba de orice text,/ Ci de unul mai aparte.// Nu de scrieri aiurite,/ Multe puse pe pancarte.// …// O carte unică în toate,/ De-o citești ajungi departe!// …Ajungi în Paradis,/ Unde vei fi pus deoparte!// etc. (p.11).”
„Paradisul” (p. 12), mai încolo, pentru a fi accesat, „E nevoie de mult efort,/ Altfel nu vei fi admis.// …Trebuie să urmezi porunca,/ Cea adusă de trimis.// … Ascultă învățătura./ Nu urma ce-i interzis.// Fii stabil și hotărât,/ Nu fii ca un indecis.// … nu uita ce-ai comis.//”
„Infernul” … „cel amintit,/ Nu este deloc un mit.// … La final, după ce moare,/ Omul rămâne uimit.// Nici măcar habar nu are,/ Cât are de pătimit.//” etc. (p. 13). SURPRINDE lejeritatea cu care este structurată ideea, sunt găsite cuvintele adecvate, se construiesc distihurile respectându-se caracteristicile lor din această poezie fixă. „De ce-a ajuns acolo?/ El a zis că a glumit.// A crezut că viața-i joacă./ Și din lene, a adormit.// Nu a iubit Adevărul,/ A iubit lucrul oprit!//”.
În gazelul „Divinitatea” (p.15), AUTORUL NE RECOMANDĂ SĂ NU NE LUĂM „după orice ateu,/ După orice nulitate.// Cel milostiv ne vede,/ Cu deplină claritate.// Divinul nu-l poți pricepe,/ Mințile sunt limitate.// Dumnezeu este prezent,/ Este în actualitate”.
Observăm că temele mari ale gazelurilor semnate de Cristi Rusin se circumscriu vieții spirituale, centrate pe Divinitate. De aceea, în toate gazelurile, în afară de referirile la tema din cele 6-15 distihuri componente, autorul îl invocă clar pe Creatorul Suprem în ultimul distih al fiecărei poezii, de pildă: „Slăvit fii, Tu, Doamne Sfânt,/ De fiecare om în parte!” (p. 11), „Mare ești, Tu, Doamne Sfânt,/ Și urmăm tot ce ne-ai zis!” (p. 12), „Te iubesc, Doamne Sfânt,/ Cu mare intensitate!” (p. 15), „Doamne, slăvit să fii,/ Ține-ne credința nouă!”// (p. 21) ș.a.m.d.
Gazelul „Creația”, cu o reîmprospătare în conștiința noastră a creației divine conform dogmei centrale a creștinismului, se întreabă: „Să fi fost acel Big Bang și totul din greșeală,/ Ce rost mai are viața și ce mai e justețe?//”. Apoi „Să fii urmașul lui Macaca, Tamarin sau Mandril,/ Ce mai înseamnă pentru noi atunci noblețe?// Unde mai e iubirea fără un Creator,/ Și fără adevăr decât numai tristețe?// (p.16)”. Răspunsul ni-l oferă ultimele două distihuri, subliniindu-se că: „…Universul cel complex și necunoscut,/ Este creația unei Ființe Mărețe.// Slavă Ție, Doamne, Milos și Înțelept,/ Care ne-ai dat nouă întreaga mândrețe!”. O sumă de concepte asociate temei cărții capătă o abordare specifică, în gazelurile intitulate: „Lumina”, „Răbdarea”, „Moartea”, „Timpul”, „Dragostea” și altele. Din „Lumina”, desprindem că esențial este să „Mergi după lumină drept,/ Cu o credință zeloasă!// Vreau paradisul cel vestit,/ Nu vreau viața dureroasă! (p.17).
Din gazelul „Răbdarea” (p.18), suntem învegheați că în viață „Greutățile sunt mari,/ Și ispita e ostilă.// … Urâtă mai e ispita,/ Ea nu are nicio milă.// Că așa este omul,/ Are firea instabilă.// … Credință îți e utilă,// Și vei birui deplin…”.
În gazelul „Moartea”, acesta e „Musafirul nepoftit (p.19),// Cea care sosește atunci,/ chiar de n-oi fi pregătit.// …de care// Niciodată nu poți fugi,/ Oriunde vei sta pitit”.// Dar finalul gazelului ne readuce în prim plan prezumtiva reînviere, când „Va veni cândva și Ziua,/ Ziua spre care-am țintit.// Ziua Învierii noastre,/ Căci asta ne e sortit!// Doamne, când îți sunt supus,/ Mor cu gândul liniștit!”
„Dragostea” este poezia care-i prilejuiește autorului întrebarea „De unde se ia dragostea,/ De unde se culege? Răspunsul simplificat, uzual, fără complicații filosofice „Este foarte greu de spus,/ Dar se tot subînțelege.// De se unesc două inimi,/ E greu să se mai dezlege.// Despre dragoste e cert,/ Nimeni nu poate s-o nege! (p.22)”
Subcapitolul „Fata cu ochii verzi” cuprinde 10 gazeluri, primul fiind cel care dă și titlul structurii respective a volumului. Fata cu ochii verzi și părul castaniu din poezia lui Cristi Rusin este ființa de care s-a îndrăgostit autorul, care redă candoare, inocență și timiditate fragilitatea și inconsistența sentimentelor generate de un sărut nevinovat, dar grăitor ca semnificație. Să-l citim pe autor: „Cred că și tu mă placi,/ Dar indiferentă te-ai pretins.// Nu din răutate, ci din teamă,/ Căci rușinea te-a cuprins,// …Numele tău e puritate,/ Și de asta sunt convins.// …De ești tu, eu te doresc,/ Și voi fi al tău învins. (p.28)”. Observăm că poeziile din acest subcapitol sunt mai calde, mai apropiate de persoana umană și vizează mai ales dragostea, bogăția, calități personale ș.a. De exemplu gazelul „Fluturii” (p.29) redă stările emotive ale îndrăgostitului care are „…îm minte ceva serios,/ Nu gânduri adolescentine.// Te-aș iubi ca un nebun,/ Obsedat de narcotine.// …Doar dacă ai face tu un pas,/ Printre multiple rutine.// Și ai călca în picioare,/ Bariere și cortine,// Așa dragostea ar triumfa,/ Prin toleranță de diftine”. Din același subcapitol al „Fetei cu ochii verzi” face parte și o poezie emoționantă și pilduitoare privind „Iertarea”, deoarece ura „nu e de suportat”. Cristi Rusin dă de înțeles că trebuie căutate căile de împăcare în cazul relațiilor tensionate, „Să ne dăm mâna acum,/ Chiar dacă te-ai îndepărtat.// Să lăsăm răul în urmă,/ Chiar de rău te-ai comportat.// Ți-ai mărturisit greșelile,/ Îți pare rău cum te-ai purtat.// Credința bună ne învață./ Că nimeni nu e de neiertat! (p.32)” „Banii” ne aduc în actualitate, prin pilda construită de Cristi Rusin în cartea sa. „Lumea fuge după bani./ Dorește doar gologani.// Asta este-n mintea lor,/ Se visează suverani.// … Ei nu realizează,/ Că banii îi fac dușmani.// … Vor ajunge în Infern,/ Printre flăcări și vulcani. Și în final, „Doamne, ferește-ne dar,/ De cei ce nu sunt umani!”
Din subcapitolul „Păcatul anticilor” fac parte aproape douăzeci de poezii, dintre care ne vom referi la câteva , de exemplu „Singurătatea” (p.43), care tratează o problemă de larg interes social. „Suntem străini unii de alții,/ Unde e sensibilitatea?// Așa sunt oamenii de azi./ Unde mai e bunătatea?// Doamne, dă-ne nouă iar,/ Iubirea și unitatea!”. Gazelul „Masa” denotă un ascuțit simț al observației și al cunoașterii relațiilor interumane, deși Ibrahim este un tânăr sub treizeci de ani. Iată ce spune: „Unii vin ca pe nepusă masă,/ Și vor să-i așezi în capăt la masă.// Unii nu te salută și nu te respectă,/ Dar vor să-i pui cu tine la masă.// …Dacă nu-i accepți și îi respingi,/ Vor da cu pumnul în masă.// Cu cei ce nu te respectă, nu discuta,/ Nu-ți mai pune sufletul pe masă.// Căci se vor șterge cu el pe mâini,/ Crezând că e fața de masă!// Doamne, ferește-ne de dușmani,/ Și sfințește a noastră masă! (p.44)”.
„Morala războiului” prinde în analiză războiul clasic, numit astăzi „cinetic” din cauza implicării multilaterale și a mobilității tuturor straturilor sociale, precizând de la bun început că „În vremuri de război vezi ce e morala umană,/ Cum se comportă fiecare cu oastea cea dușmană.//(p.45) …Când averile oamenilor de rând sunt ocrotite sau prădate,/ …Cum se comportă cu femeile, de le respectă sau nu,/ De se arată cavaleri…// …Războioul este dificil, iar modul cum se poartă,/ Ține de conducători și de ambiția lor megalomană.//…Doamne, ferește-ne de război,/ Și de oastea cea dușmană!”
Gazelul „Ziua ta”, ultimul din prima parte, destinată poeziilor, vine cu o încărcătură erotică sensibilă, juvenilă, prenupțială, care are darul să încânte cititorul prin trăsăturile de personalitate fizică și morală ale iubitei, dintr-o relație „misterioasă”. Să-l vedem pe Ibrahim: „Ziua ta cea prețioasă,/ Ți-o doresc armonioasă.// Dintre florile de mai,/ Tu ești cea mai virtuoasă,// Fată cu ochi de smarald,/ Și cu privirea duioasă.// Ai părul castaniu,/ …Și ai sufletul tău bun,/ Și ești isteață, dar sfioasă.//Un gazel pentru o muză,/ Drăguță și grațioasă!// Ți le dedic din suflet…”
După cum arată editorul și omul de cultură Constantin Marafet în prezentarea acestui volum, Ibrahim ne transferă, sub auspiciile înțepciunii, „pe nesimțite, de la poezie într-o veritabilă atmosferă platoniană unde poartă un dialog imaginar cu un bătrân înțelept”. Această ultimă parte a cărții intitulată „Cioburi de înțelepciune”, este dezvoltată pe douăzeci de pagini și este structurată în peste o sută de replici numerotate și grupate sub titlul „Tânărul avar și Bătrânul învățat”. Chiar din titlul acestei povești pilduitoare, deducem un conținut moral util oricărui om, într-o societate structurată pe principii morale. Scriitorul are îndemânarea de utilizare a unor precepte și termeni accesibili oricui, fără forțări dogmatice, în limitele raționalului și cu o utilitate nefardată pentru fiecare cititor. Las plăcerea fiecărui cititor să guste într-un mod propriu acest text, în funcție de educația, convingerile și preceptele sale.
În ansamblul ei, toată cartea „Gazeluri de smarald” a lui Ibrahim, alias Cristi Rusin, poate fi considerată un câștig pentru peisajul cultural râmnicean, atât pentru tematica abordată, cât și pentru stilul original. Eu o recomand cu căldură publicului cititor”.
Constantin Marafet: „O cronică bine lucrată. E curios pentru autor, nu este atât de îndrăgostit, este doar o tatonare. Un profesor drag mie, a făcut un efort ca să fie lângă noi: dl Mihail Constantinescu.
Mihail Constantinescu: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu care faci minuni. Într-o zi a venit un tânăr scriitor cu o nouă formulă de abordare a realului și de cultivare a frumosului. „Fiecare lucru al tău să-l începi cu Dumnezeu”.
Și parcă urmând îndemnul acestui bătrân scriitor preot Ionel Bîsceanu, Tânărul Cristi Rusin ne oferă tuturor un smarald, o minune cu nouăzeci de pagini, cu copertele verzi, prima cu desenul unei frunze amintind de cântecele populare românești, un dialog despre problemele majore ale vieții cu dimensiunea ei fundamentală dragostea. Dacă însoțim pe cineva drag pe un drum fără întoarcere acel cineva cu cine rămâne? Un Manole a adus unor credincioși sub o frunză un diamant cu irizații de artă, știință, filosofie, istorie, teologie cu rezonanțe arhaice din Talmud, Biblie, Coran arătându-ne în spirit ecumenic că pe toate meridianele și paralelele există o Ființă Măreață care le-a rânduit pe toate: Paradisul, Infernul, Lumina, Răbdarea, Moartea, Timpul, Dragostea, Femeile, Fluturii, Prietenia, Iertarea, Depresia, Durerea, Dușmanii, Banii, Singurătatea, Focul, Gheața, Muntele de smarald, Sticla, Masa, Răsăritul, Floarea soarelui. Ibrahim /Cristi Rusin este autorul cărții GAZELURI DE SMARALD, apărută de curând la Ed. Rafet. Volumul aparține deopotrivă unui orientalist, istoric, filosof, scriitor și debutează ca-ntr-un vechi letopiseț cu o „predoslovie” Ibrahim, în care cere binecuvântarea Divinității. Autorul se adresează tuturor atât în cele patruzeci de gazeluri reunind „Cioburi de înțelepciune” într-un dialog dintre un tânăr avar și un bătrân învățat declinându-ne identitatea gazelului prin definiția și istoria sa apelând și la noțiuni de teorie și istorie literară, de istorie a Vechiului Testament, de teologie pornind din fabulosul teritoriu al Orientului antic spre mirificul spațiu carpato-dunărean amintindu-ne de Moise, David, Goethe, Eminescu, Coșbuc, Călinesci, Blaga. În cartea scrisă într-o frumoasă și armonioasă limbă română își dau întâlnire cele mai variate procedee artistice pornind de la denotația și conotația termenilor.
Aruncându-ne privirile pe ultima copertă descoperim și apreciem rostirea dlui Constantin Marafet, acest Mecena al urbei noastre care ne îndeamnă să fim atenți la acest tânăr și la scrierile D-sale pentru că „Merită”, iar noi beneficiarii muncii lui exclamăm: „Carte frumoasă cinste cui te-a scris!”
Constantin Marafet: „Cartea lui Cristi Rusin a creat o curiozitate de a reveni asupra acestei creații, gazelul. Dna Aneta Pioară, vă rog!”
Aneta Țâru Pioară: „Mă bucur că autorul m-a invitat, astăzi, aici. După cei doi profesori mi-a rămas puțin de spus. Acest tânăr mi-a creat o impresie deosebit de frumoasă. O poezie care mi-a plăcut este Păcatul anticilor. Este greu de făcut rima la gazel. Îl aștept pe autor să creeze. Acest text literar m-a surprins prin construcție. Felicitări!”
Constantin Marafet: „Din cauza lui Cristi Rusin, Orientul este mai aproape de noi. Dna Chifu, aveți cuvântul”. ”
Ecaterina Chifu: „Azi, 25 iunie, la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, Cristi Rusin a lansat cartea sa de gazeluri, foarte apreciată de participanți. Cunoscut pentru cărțile sale ce promovează cultura orientală, a oferit publicului o carte frumoasă care, pe lângă valoarea estetică are și o mare valoare etică. Alegând acest gen de creație literară cu formă fixă, gazelul, el aduce un aer de prospețime în literatura locală, valorificând cultura acumulată prin lecturi îmbinată cu propria experiență de viață. Versurile sunt impregnate de un puternic sentiment religios trăit cu sinceritate, poetul întreține un permanent dialog cu Divinitatea, aduce mulțumiri sau face imnuri de slavă în distihul final. Adesea, se adresează direct lectorilor, oferind pilde, sfaturi, versurile sale fiind ca niște sentințe specifice scrierilor moraliste. Poetul este conștient de rolul lui de creator de frumos ce vrea să se implice în viața celorlalți, conștient că se poate face educație prin literatură. Acest volum al lui Cristian Rusin are o puternică rezonanță filosofică mai ales în ultima parte intitulată „Cioburi de înțelepciune”, o dramatizare ce are ca personaje pe Tânărul avar și pe Bătrânul învățat. Piesa are un rol moralizator, de parcă ar fi inspirată din înțelepciunea zoroaștrilor. Am scris un articol inspirată din lecturile mele despre filosofia aceasta: „Gândul bun, cuvântul bun, fapta bună!” și am găsit asemănări cu gândirea lor. Redau fragmentul din cartea lui CRISTI RUSIN, care poate fi un ghid de conduită morală pentru noi toți:„ Bătrânul învățat: Așa este. De aceea, credința și faptele bune trebuie îndeplinite împreună. Sfatul meu este acesta: Fă o rutină zilnică în a-L adora pe Dumnezeu, urmează legile Sale și împlinește cât mai multe fapte bune, căci aceasta este averea cea mai de preț! Trebuie să înțelegi, în primul rând, că, fără credință, nu faci nimic, iar dacă realizezi că nimeni nu face fapte în locul tău pentru tine, le vei face singur. Nu alerga după lucruri care nu-ți sunt de folos și rezumă-te la ceea ce ai! Nu pune preț mare pe lumea aceasta, căci toate sunt iluzorii și trecătoare! Nu mai visa cu ochii deschiși! Fii realist și mergi în pace! Eu cred în destinul creator de literatură al lui Cristi Rusin și-i urez succes pe drumul creației”.
Constantin Marafet: „Dl col. Doina, vreți să mai adăugați ceva?”
Mihai Doina: „În mintea mea autorul Cristi Rusin ocupă un loc important. În jurul lui se va concentra elita culturii râmnicene. Îl felicit din toată inima!”
Constantin Marafet: „Nicușor, ai scris ceva? Te rog!”
Nicolae Constantinescu: „Autorul ne arată iubirea în mai multe ipostaze: iubirea de aproapele, de femeie și mai ales de Dumnezeu pe care îl iubește mai presus de orice pe lume și care ar trebui să îl iubim cu toții. Mi-a plăcut în mod special poezia Pasărea, ducându-mă cu gândul la protopsaltul privighetoare al patriarhiei, Mihai Bucă: „Am văzut o pasăre într-un copac înalt,/ Cânta maiestos, zici că era un psalt// Vocea naturii te eliberează,/ Te ridică, te trimite în exalt.// Îți dă o stare de bine,/ De frumos și de tresalt.// Zborul păsării arată divinul,/ Te îndeamnă să faci un salt.// Un salt spre mulțumire,/ Către Domnul Preaînalt”. Gazelurile sunt pline de învățături morale și înțelepciune. Pe autor îl felicit!”
Constantin Marafet: „Urmează sesiunea de autografe. Vă rog!”
Sâmbătă 02 iulie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Vasile Ghinea. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share