Propoziții pretențioase – Ajureze
Am cam dat ocol laturii vestice râmnicene. Sper să nu scăpat niciun client din vedere.
Zic că am fost sincer, n-am trecut pe răboj nicio lucrare la care n-am participat ca membru al echipei familiale, pe de o parte fiindcă nu am descusut nici pe tata, nici pe Cristi despre locurile și oamenii unde și la care au schimbat câte ceva, cu prezența și obolul, de dimineață, în ajunuri de zi și de săptămână până spre noapte. Ce a rămas neamintit? Poate jgheabul înșirat la una dintre scările de bloc ce urmează imediat după biserica din Zona Pod. Să verific totuși….
Rămăsese nescris. Mă împotmolisem în colțul Unirii cu Patriei, fără să fac un pas înapoi…. Și dacă tot îl fac, să mai punctez una nefăcută, rămasă la ,,ar putea să”, la doamna Marin, notar, ceva pe la jgheaburi și burlane, neîmplinită fiindcă nu ni s-a acordat nici șansa și pentru că unele case nu sunt… case. Proiectantul gândind imobilul pe hârtie – o ahtiere neîncadrabilă la utilitate, ci numai la o variantă a opulenței și grandomaniei sugerate de beneficiar -, primul constructor îndeplinindu-și menirea ,,omenește”, cu schele, măsuri de siguranță și în ordinea operațiunilor: de jos în sus și de sus în jos la definitivare și demontare. La viitor neanticipând niciunul greutatea micilor eventuale reparații: o țiglă spartă tocmai în creastă, o tablă perforată de rugină de jur-împrejurul hornului, un jgheab găurit din laterala de la stradă sau din spate. Plus proprietarul ce a împopoțonat la niciun metru de casă terenul cu floricele, copăcei și/sau arbori falnici. Să n-ai unde să ridici o schelă, să n-ai cum fixa o scară, să nu le poți muta lesne. Să nu te poți urca pe acoperiș fiindcă panta depășește 55 de grade și nu o poți escalada fără echipamente și măsuri de siguranță speciale. Pentru o lipitură să consumi cinci ore și să aduci mijloace de acces cât pentru jumătate de construcție nouă. Bineînțeles, să nu fie plătite efortul și dislocarea de echipamente nici măcar cu zece la sută din costuri…. Închei cu ,,mai bine că n-a fost”, chiar dacă uneori lipsa de lucrări ți-ar oferi o portiță de salvare momentană, chiar dacă oferta ți-a fost servită de un cunoscut precum Dj Puiu, cu care ai ,,servit patria” în tandem la Night, timp de vreo jumătate de an.
,,Ajutate”, neajutate cunoștințele, uneori îți mai calci pe suflet și le servești. Pe blocuri ne-am mai suit, la montajul unor aticuri, la un jghebuleț. Dar în marja siguranței. Se poate, da, nu, de bine, frățicule! Doar nu ne-om risca viața pentru 20 lei ori 25 de metri de împărțit la trei. Preț așa, fără calculul urcatului de scări de câteva ori, fără adaosul de înălțime…. Cam așa începe…. Un drum prin piața de mărfuri până la Aurel, pentru câteva bare de cositor sau după o nouă pereche de adidași, d-ei albi și ieftini, buni la mers câteva luni, buni la muncă un an. Comerciantul x te interpelează, te iscodește, te momește. ,,Știu că faceți…. Am și eu…. Când ați putea veni să vedeți…. Cât mă costă….” ,,Vedem. Trecem pe caiet. Dăm o fugă într-o zi….” ,,Știți, o să vină ăia cu tabla….” ,,Și de ce nu fac ei și jgheaburile?” ,,Ei… nu se prea pricep, sunt cu lemnul. Unul dintre ei ne ajutase acum vreo patru ani cu capacul de la ieșirea pe bloc și dacă a fost mulțumită toată scara, l-am angajat tot pe el pentru acoperiș.”
