Cenaclul Alexandru Sihleanu – 18 Iunie 2022

UN SENTIMENT DE MÂNDRIE PATRIOTICĂ, SĂ NE CUNOAȘTEM ISTORIA POPORULUI ÎN MIJLOCUL CĂRUIA NE-AM NĂSCUT

Sâmbătă, 18 iunie, Odovania praznicului Pogorârii Sf. Duh; Sf. Mc. Leontie, Ipatie și Teodul; Sf. Cuv. Erasm, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Tejgheua) Cu rindeaua și cu-o daltă/ Un tâmplar și-a luat amantă./ Greu va fi biata de ea,/ Ține locuʼ de tejghea!” Știri pe scurt (Lasă-i că-s fierbinți) Când într-un film era un rol de „prost” îl juca unul din cei mai buni. Acum în Las fierbinți toate rolurile sunt de „prost”, le-au intrat bine rolurile în cap, iar ei sunt în pericol să rămână așa! (Carmen Hara) Carmen Hara, doamna mamă,/ Omidă americană,/ Nu le are cu ghiocuʼ,/ Dar spune la proști …norocuʼ! (Dumitru Hangu)
„(Master Chef) Șefă e la ea acasă,/ Mai ales bucătăreasă./ Umple masa cu de toate,/ Ouă fierte și nuci sparte. (Buget la limită) La mare în acest sezon/ Cei cu bani servesc somon./ Tu s-o bucuri pe soție/ Ei de poftă o hamsie.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
Dl Cristi Rusin a dat glas epigramei (Unor bețivi) din volumul Epigrame, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: „Fumul îl tai cu cuțitul,/ Vinul curge în pahare,/ Și, din toți ce stau în crâșmă,/ Doar masa mai e-n picioare”.
Dna Aneta Țâru Pioară a lecturat monologul (Vreau să cunoști adevărul) din volumul Înțepături utile, Ed. Rafet, 2017, autor Matincă Costea: „Cel ce-o faci pe știutorul/ Vreau să cunoști adevărul/ Dacă-nțep ca un arici/ Unii spun că-s măscărici…/ Confundă probabil scena/ Cu circul, deci cu arena./ Adevărul, mă-ntreb, bre:/ Unde e?// Unii rostesc adevărul/ Că Adam a furat mărul,/ Spun că Eva-i vinovată/ Că, dacă nu-l îndemna,/ Nu fura!// Când interpretezi cuplete/ Monologuri sau scenete/ Unii râd, se-muză tare/ Alții privesc cu-ncruntare/ Sau flecăresc pe la bar:/ Ăla e un panglicar,/ Se crede mare actor,/ Dar e clovn, un impostor!/ Adevărul, mă-ntreb, bre:/ Unde e?// Eu îmi ridic pălăria/ Are haz și clovneria/ Că la circ, după cum știi,/ Vin și foarte mulți copii./ Aceștia își cunosc rostul,/ Râd când tu o faci pe prostul./ Măi negativist, …mă iartă,/ Și clovneria-i o artă!/ Dar sunt genuri separate/ Tu poate nu știi Istrate,/ Deci, puneți lacăt la gură,/ Bârfitor de anvergură/ Ce mă privești cu dispreț,/ Fii isteț!
A urmat lectorul de serviciu, dna Aneta Țâru Pioară, cu o proză scurtă Se mișcă pământul din volumul File din drumul spre apocalipsă, Ed. Salonul literar-Vrancea, 2020, autoare Aneta Țâru Pioară. Vă ofer lectura: „-Era seară. Stăteam la povești cu rudele mele din micuțul orășel EDINEȚ, din Basarabia, azi Republica Moldova, unde sosisem de câteva zile, povestea Sofia mai deunăzi, când două dintre prietenele ei au vizitat-o cu gândul de a le spune cum a petrecut în excursia, pe care a făcut-o de curând. Mai vizitasem odată localitatea, acum câțiva ani, cu un grup de scriitori din România cu ocazia unui eveniment istoric important, 510 de… ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, la invitația primarului acestui orășel, primar de etnie română. A fost o curiozitate pentru noi, toți, deoarece populația majoritară a localității este rusofonă… Și drept să vă spun, dragele mele, nu am fost mai puțini, ci peste șaptezeci de români. Peste tot, pe unde am umblat atunci, în acel periplu de neuitat, prin toate localitățile din Moldova, una dintre școli purta numele marelui poet al neamului nostru MIHAI EMINESCU. Am asistat atunci, în acea excursie, la manifestări culturale date în cinstea poetului Mihai Eminescu sau a marelui moldovean, unde s-au dezvelit plăci comemorative pe pereții liceelor, s-au dezvelit busturi în fața unor școli sau în parcuri… ce să vă mai zic, frații noștri români de peste Prut, nu țin cont de această graniță nelegiuită, limba română e la ea acasă, că moldovenii noștri sunt niște oameni minunați, ospitalieri, gospodari, veseli… Ce spectacole ne-au prezentat elevii școlilor pe care le-am vizitat, ce să mai lungesc vorba, a fost minunată excursia, dar ce vreau să vă povestesc acum, dragele mele colege, e cu totul impresionant, cutremurător… (…) -Păi, măi fetelor, eu demult gândisem că dacă ajung vreodată la Chișinău, mă duc și la Cernăuți, pe urmele Luceafărului și mai aveam eu un loc, care mă tot obseda, să-l vizitez. (…) -Frumos și foarte interesant tot ce am văzut. Mai întâi, știți și voi, Prutul trece prin Cernăuți și orice oraș traversat de o apă curgătoare are o arhitectură și o structură aparte, cu poduri fixe și mobile, cum e în Sankt Petersburg de exemplu… Bine aici nu sunt poduri ca pe Nava, dar… Dar hai să vă spun, mai întâi doar de Cernăuți. Pe strada principală, Golovna se numește în ucraineană, am văzut clădirea navă, ceva deosebit plasată pe un colț, unde se întâlnesc două străzi într-un unghi ascuțit cam de 35 de grade cu altă stradă …nu i-am reținut numele. Apoi am vizitat clădirea OBER-GYMNASIUM, care dă un iz medieval cetății, unde a studiat Mihai Eminescu și a predat marele prof. cărturar Aron Pumnul… la care după cum știm a stat în gazdă elevul Mihail Eminovici cu frații lui… (…)
Construită pe scheletul unui reportaj, proza scurtă prezentată astăzi de dna Aneta Țâru Pioară evocă o pagină dureroasă din istoria poporului român. În urma pactului Ribentrop-Molotov (încheiat tacit de Hitler și Stalin la 23 august 1939) au fost masacrați de Armata Roșie la Fântâna Albă, raionul Adâncata, din regiunea Cernăuți în data de 1 aprilie 1941, aproximativ 2000 de români, iar după acest masacru în noapte de 12/13 iunie 1941, 13000 de români din Basarabia și Bucovina au fost deportați în Siberia și Kazahstan. Mesajul transmis de autoare este de înțelegere între popoare și respectarea granițelor. Atmosfera din lucrarea prezentată se regăsește astăzi, la cu totul alt nivel, în țara vecină Ucraina. Faptul că lucrarea ne amintește de Mihai Eminescu, în această lună a plecării din lumea celor vii, este o notă bună pentru autoare. O mai așteptăm și cu alte lucrări.
„Materialul prezentat astăzi de către lectorul de serviciu este un exemplu de proză scurtă. „Coloana vertebrală” a materialului este reprezentată de o serie de relatări reale cu privire la masacrul de la Fântâna Albă din primăvara anului 1941. Pe baza acestor relatări, autoarea a fost capabilă să structureze o întreagă narațiune împletind adevărul istoric cu ficțiunea. Materialul este emoționant și poate stârni foarte ușor cititorului interesul. După părerea mea, autoarea a introdus și o serie de informații bazate pe experiențe personale. O felicit și îi doresc mult succes în activitatea literară și sperăm că vom vedea și alte material pe viitor, cel puțin la fel de interesante.” (Cristi Rusin)
„Aș putea spune, dar eram prea mică, țin minte și acum tranșeele în care se adăposteau militarii și fiecare curte avea o groapă în care se adăposteau toți membrii familiei. Când se auzeau alarmele fugeam toți să ne adăpostim. Nu era voie să tușești, ca să nu se audă. Țin și acum minte tancurile care treceau prin sat și ne miram câte roți au șenilele tancurilor. Este minunat că dna Pioară, din cele ce a citit, rememorează unele momente care au fost groaznice pentru români.” (Valeria Popa)
„Dna ne-a povestit o întâmplare din timpul celui de-al II-lea Război Mondial care este relatată prin intermediul a mai multor personaje. Aflăm din mai multe puncte de vedere cum s-au derulat evenimentele de la Fântâna Albă, regiunea Cernăuți, când au fost masacrați 3000 de români care au încercat să treacă granița în România. Felul în care au fost îngropați românii în acest cumplit loc ne pune pe gânduri, după părerea mea, cred că s-a făcut superficial. Îi mulțumim dnei că ne-a reamintit o pagină cutremurătoare din istoria noastră și așteptăm și alte povestiri.” (Adriana Plugaru)
„În proza scurtă din cartea File din drumul spre apocalipsă lectorul de serviciu Aneta Țâru Pioară a lecturat o proză scurtă de o valoare istorică inestimabilă numită Se mișcă pământul. În urma tratatului Ribentrop-Molotov România a pierdut o șesime din teritoriul național. Din povestirea dnei Sofia, personajul principal al nuvelei către prietenele ei, reiese o povestire adevărată și cutremurătoare, drama de la Varnița din 1941, locul unde au murit 2000 de suflete aruncați ulterior în gropile comune unde pământul de deasupra gropilor se mișca. Teroarea rusească a fost simțită de cei care au scăpat cu viață din acel genocide din ziua Sfintelor Paști. O felicit pe dna pentru sensibilitatea de care a dat dovadă la relatarea unei pagini din istoria poporului nostru.” (Mioara Zaharia)
„Ca specie literară consider că este un reportaj îmbogățit cu multe elemente de proză literară. M-a impresionat foarte mult descrierea orașului Cernăuți și evocarea amintirii lui Mihai Eminescu. Parcă simțim atmosfera de pe străzile acestui oraș unde Eminescu și-a făcut studiile. Drama istorică prezentată de dna autoare ne dezvăluie caracterul barbar, agresiv, neomenos al unui popor războinic pus pe distrugere și jefuire. Dezvăluirea acestor fapte abominabile este necesară pentru a se aduce la cunoștința lumii largi ce înseamnă un război dus împotriva unor ființe nevinovate. Scrierea este o pledoarie pentru pace, pentru înțelegere și armonie între popoare. Este o lecție de viață pentru tânăra generație, să știe să-și apere libertatea, demnitatea. Trebuie să luptăm împotriva terorii de orice fel.” (Ecaterina Chifu)
„În prezentarea materialului de către dna Aneta Pioară m-a impresionat faptul că a redat o descriere a teritoriilor pe unde s-au petrecut evenimentele. Proza scurtă prezentată are o valoare informativă, reliefând că abia acum, după atâția ani se comemorează de către oficialități memoria celor dispăruți atunci.” (Dumitru Bardaș)
„Lectura de astăzi folosește o antiteză prin care se evocă un moment istoric din trecut. Există un fel de triunghi: Varnița, Golgota neamului, Fântâna Albă pentru aducerea aminte a evenimentelor tragice petrecute ca urmare a reîmpărțirii teritoriilor datorată pactului Ribentrop-Molotov. Printr-un stil clar dna lector Aneta Țâru Pioară ne prezintă, ca urmare a unei excursii, cunoașterea unui fragment de istorie locală, particulară de o cruzime rar întâlnită. Dorința de libertate a fost plătită scump cu vieți omenești la încercarea de a trece granița impusă abuziv. Lectorul are claritatea stilului și puterea de sugestionare a evenimentelor trecute spre neuitarea următoarelor generații. O felicit și o aștept din nou ca lector.” (Georgeta Iuga)
„Proza scurtă prezentată de lectorul de serviciu mă duce cu gândul la o parte din arborele meu genealogic, referitor la bunica din partea tatălui care era originară din Basarabia și care ne povestea acele momente groaznice, fiind refugiați de război. Referitor la proză, sunt relatate foarte bine acele evenimente care chiar m-au impresionat. O felicit și pentru ceea ce a prezentat am compus câteva versuri: (EROI LA CRUCEA ALBĂ) Valuri de sânge vărsa,/ Când pământul se mișca./ Porumbei, albi zburând,/ Înălțați la cerul sfânt!// Un cântec de of și jale/ Se auzea încet spre cale,/ Cucuvelele zburând,/ Totul piere în pământ.// Crucea albă se înălța,/ Un stindard ce strălucea!/ Mărturie de al lor chin/ Al urmașilor alin.// Tineri ca floarea de crin,/ Trecând prin amar și chin,/ Au luptat cu vitejie,/ Să își apere a lor glie!” (Nicolae Constantinescu)
Sâmbătă 25 iunie, începând cu ora 11:00, la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu va avea loc lansarea cărții GAZELURI DE SMARALD, Ed. Rafet, 2022, autor IBRAHIM (CRISTI RUSIN). Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share