Fărădelegea lui Călin – Codu-n civit

Ne-nvârtim, socotim și… greșim.
Nimic palpabil, nimic cu nuanță de gratie și iz de cătușe, nimic amendabil. Na că logică nu este – m-am întrebat de mi s-au încurcat degetele la copiere și mi s-a postat în text exact inversul -: ,,Lipsa cauzei atrage anulabilitatea…”. De n-ar fi fost Al. 2, nu insistam, renunțam. Însă, la Al. 2, cauzele, ilicită și imorală, sunt la rându-le chezășie pentru anularea contractului. (Art. 1238)
Când le pui laolaltă…. Venirea de-acasă… limpezește vederile de perspectivă opace de la Art. 1238. Lipsa cauzei…. Adicălea nestipularea ei în contract, de-alde previzibile și imprevizibile, abia atunci se poate merge cu jalba-n băț pentru anulare. Până atunci, chiar de cade cerul pe tine, contractul rămâne-n picioare. Deci cauză valabilă ,,… până la proba contrară.”, contesta-o cine are dovezi. (Art. 1239)
Voința și exprimarea ei. Scris, oral. Dar și comportamental. Nedemonstrat, particularizat cumva. Totuși legal. Practici, uzanțe neîndoielnice intențional, cu certitudinea unor efecte contractuale juridice. (Art. 1240)
Proba scrisă constă în autentificarea contractului prin semnătură proprie ori printr-o formă autentică de încheiere a contractului. Zăbovesc preț de câteva cuvinte asupra ,,încheierii”, pe care o tot ocolesc, încercând să nu las impresii greșite, ambigue. ,,Nemernica” însemnând ba începerea efectivă a contractului, ba ruperea lui. Aceeași probă de ,,stilou și pix” se referă la actul contractual în sine, terminologic în Art. 1241: înscris. De ce nu mă satur să dezbat Codul Civil și legi? Pentru expresii precum ,,… având forța probantă…”, inexplicabil existențial în normele legislative.
A fi sau părea că este. A fi acceptat sau a nu… dar a fi acceptat. Forma. Forma în care se redactează articolele de lege; forma în care se poate redacta un contract. După tipicul juridic întâlnit în atâtea alineate, întâiul al Art. 1242 dezavuează orice încheiere de contract ce nu respectă modelul legal. Și mai apoi se dezminte la Al. 2, trecând la valabil și contractele ce depășesc tiparul, atât timp cât a fost voința părților. Toate par… normale în conținut, cu o excepție: ,,… în chip neîndoielnic…”.
Încă una. Permisivitatea unei forme contractuale dincolo de licit se încheie în cazul modificărilor ulterioare. Niciun reviriment, nicio excepție. (Art. 1243)
Convențiile de strămutare…. Nu-mi aduc aminte de vreo relatare despre translarea unor drepturi, cel puțin nu această vocabulă. Art. 1244 nu aduce noutăți. Era clar ca lumina zilei (să nu fie prea înnorat (!)) că tot ce ține de cartea funciară, de înscrierea în ea și a unor drepturi reale abia constituite cu prilejul inițierii contractelor, trebuie să se facă prin ,,… înscris autentic…”.
Contractele electronice îndeplinesc aceleași norme legale. Unde-or fi ele prin ce lege specială. (Art. 1245)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share