Fărădelegea lui Călin – Codal civit
Și-al treilea….
Implicat în contract. Cum. Debitorul se folosește de bunul lui ca să ducă dezideratele contractului la îndeplinire. Reversul impută acestuia prejudiciul cauzat. Evident, uzul obiectului din patrimoniul terțului are nevoie de acordul dat de acesta. (Art. 1230)
Exonerarea de exhaustivitate sau calitate maximă. Art. 1231 iscă… nițele privilegii. Rezonabilul prestației contractuale coboară, ,,…după împrejurări…” la nivelul mediu. Nu încălzește pe nimeni să primească doar jumătate din cât a comandat. Ceea ce este, se vede, totuși, legiferat.
O! Ce cuvinte mari! Gogomănia, imposibilul au loc în Codul Civil fără să se intervină cu fermitate, fără un alt terț decât cel denumit ca furnizor de preț pentru ,,… orice element al contractului…”. Lor le sunt alipite atribute ca diligent, corect și echidistant. De negăsit în economia actuală de piață. Corectitudinea, despre ea putem vorbi direct și fără însoțitoare, nemaifiind regăsită nici măcar când terțul este… statul. Priviți la utilități, hrană și raportarea lor la celelalte obiecte și prestații. Cine a contribuit la scumpirile actuale? Măria sa statul! Din componența sa făcând parte nimeni alta decât justiția. Care, doar ,,… la cererea părții interesate, va stabili, după caz, prețul…”. Caz inexistent, terț-stat care ,,… nu poate…” (?) ,,… sau nu dorește să acționeze ori aprecierea sa este în mod manifest nerezonabilă…”. Iată ce ține prețurile actuale sus: un amărât de alineat și un popor de consumatori care nu-și cunosc drepturile și facilitățile la justiție. (Art. 1232)
Și o justiție care se preface sau chiar nu-și cunoaște legile.
Degeaba ai carte, dacă nu ți se face parte. Frazele despre incompetența și ilegalitatea contractelor, declarate însă licite, continuă. Păi, cum să zici așa, într-o doară: ,,Bă, dă-o-ncolo de treabă, doar n-o să trecem toate prostiile pe hârtie. Suntem meseriași. Deh, și în lege scrie clar: profesioniști! Nu ne tocmim. Cât cer și ăilalți, așa să fie!”. Adică? Nu e nimic scris în contract, iar prețurile de pe piață este fluctuant. Care rezonabil, dacă nu există unul? Care preț, dacă nu există niciun reper, o metodă de calculare al lui? (Art. 1233)
Discuția excedează când factorul de referință, cel al Art. 1234, nu există. De principiu și dintr-o logică indiscutabilă nu poți cere înlocuirea lui. Da, celelalte enumerate, încetarea sau inaccesibilitatea acestuia, pot fi substituite unuia apropiat. Dar un asemenea contract, bazat pe aproximare, este de cele mai multe ori, dacă nu cumva în majoritatea cazurilor, pasibil să ajungă la reziliere. Este imposibil ca una dintre părți să nu se simtă păgubită.
Cum am dreptate mai mereu și cum citesc doar articolul curent, am dovada că raționamentul ajungerii la impas era iminent. ,,Cauza” ocupă următoarea chestiune imputabilă unor deficiențe contractuale, motivul finalului de parteneriat. (Art. 1235)
Deși am identificat câteva premise, Art. 1236 ,,scornește” existența cauzalității și o stabilește în zona licită și morală. De contrarietate a legii, respectiv a bunelor moravuri. Care și ele tot de lege țin.
Frauda legii…. Am crezut că nu se punea problema ființării unui contract pus pe tapet doar ,,… pentru a eluda aplicarea unei forme legale imperative.” Și mai știam că toate formele legii au acest specific. De imediat și de neocolit. (Art. 1237)
