Fărădelegea lui Călin – Cotul civit
Lucruri necurate….
Închipui-și-ar ei că noi nu sesizăm nasul lor în vânt. Un singur verb era potrivit celor trei înșirări ale unui consimțământ: obținut. Sau dat. Pentru eroare s-a uzat de cel din urmă. Pentru dol s-a utilizat ,,surprins”, iar la violență ,,smuls”. Să le numim ca-n titlul Art. 1206 vicii…. Deși se putea cumula și-al patrulea, i s-a alocat un alineat separat: cazului de leziune.
De aici înainte, tuturor celor patru atenție sporită. Să le asumați acelorași contracte vizate de pe la Art. 1166.
Eroarea. Considerentul esențial îi este atribuit prin compararea cu chestiunile importante, ,,vitale” încheierii contractului. Astfel, eroarea esențială anulează contractul la cerere de către una dintre părți, dacă știa sau trebuia să știe efectele acesteia. Ceva cam ca la culpă în Codul Penal. Îmi plac lucrurile spuse pre limba noastră, ușor inteligibilă. Cum poate purta eroarea și unde? Dar ei o țin pe-a lor și-n cele trei puncte ale Al. 2 ne ,,conduc” spre: natura sau obiectul contractului; identitatea obiectului prestației, calității ei sau alte împrejurări fără de care contractul nu s-ar fi încheiat; la fel pentru persoana contractantă și calitatea ei. Descoperi-se-vor aici și erorile de drept – despre cele juridice determinate norme. Dar și cele simple, deci neesențiale și fără efect asupra contractului, deși se poate ca acestea să fie cumva privite necorespunzător și la o mai atentă observație să devină hotărâtoare. (Art. 1207)
Am ajuns să o citesc și p-asta. Că dispozițiile legale pot fi previzibile. Despre accesibilitatea lor n-am așteptări. De ce? Fiindcă doar cui îi pasă a le căuta le va și putea folosi, altfel să nu se aștepte nimeni că îi vor fi oferite, mai ales dacă produc foloase. Referitor la eroarea de drept, tocmai aici este șmecheria, că nu se va putea invoca în cazurile prezentate, așa încât eroarea devine nescuzabilă, faptele ce o determina fiind cunoscute cu ,,osteneală” (diligență) rezonabilă, iar pe baza ei nu se pot anula contracte. (Art. 1208)
Sub aceeași formă de neanulare contractuală se admite eroarea invocată ca posibil risc sau asumată de la bun început. (Art. 1209)
Greșelile de aritmetică sunt la fel, nesancționabile cu anularea contractului, doar impun corecții, rectificări, la cererea oricărei părți. Însă, dacă ele relevă diferențe mari cantitative, contractul pică. (Art. 1210)
Erori sunt și cele din conținutul ,,… declarației de voință…” și se mai pot produce și pot influența încheierea contractului dacă la transmitere datele ajung la destinatar inexact, din vina mijloacelor de transmitere sau a persoanei delegate. (Art. 1211)
Titulatura devine parte nescrisă în textul Art. 1212, o abordare destul de ciudată. Victima unei erori cu bună-credință are interdicție la invocarea ei pentru anularea contractului.
Circumstanțele atenuante rezolvă uneori erorile. Cele invocate se pot desconsidera, dacă ,,vinovatul” dorește executarea contractului sau chiar îl execută după cum dorea înainte de cererea anulabilității cealaltă parte. Contract astfel valabil. Al. 2 pleacă de la conflictul antamat anterior, de la cererea anulării depusă la instanță, moment ce oferă părții reclamate trei luni de a executa întocmai și fără întârziere contractul în forma inițial propusă. Acestea fiind spuse și puse în operă, anularea este… nulă. (Art. 1213)
