Cotețul cu metafore – Trandafirul și săgeata
Trandafirul și săgeata
O săgeat-abandonată
și-o tufă de trandafiri
stau alături ziua toată,
depănându-și amintiri…
– Mai ții minte, tu, săgeată,
când stăteai cu… vârfu-n sus?
Acum zaci abandonată
și pe tine, praf s-a pus…
Mulți arcași te-au folosit
pentru diferite ținte
și-acum, când ai obosit,
nici nu-și mai aduc aminte…
Se mândreau cu tine-n poze,
și te invocau cu fală,
iar acum, nu stai pe… roze,
nu mai ești nici o scofală…
Știu că te credeai utilă
cât am fost în alianță,
însă te-am luat din milă
și te-am ținut la distanță…
– Vai, de mine, ce să spun,
râde ghimpe de săgeată!
N-am cuvinte să adun
să-ți spun cât ești de ciudată!
Când eu mă urcam spre cer,
tu mă lăudai într-una
când aveam ce să-ți ofer
și acum faci pe nebuna!
Ai uitat că ești doar tufă
și n-o să ajungi la nori!
Nici măcar nu ești vreo trufă
pentru porcii râmători!
Eu mai am și alte roluri!
Cupidoni, mă folosesc
trimițându-mă-n amoruri
către cei ce se iubesc!
– Vai de vârful tău, săgeată!
Mă și mir că mai vorbești!
Eu, ca tufă, am fost curtată
și-am trăit ca în povești!
Nu-mi vorbi tu de amoruri,
unde sunt omniprezent!
Câți n-au suspinat de doruri
și m-au dus în… Parlament?
Și vreau să-ți reamintesc
că și-amorurile tale,
s-au sfârșit în mod firesc
oare, pe-ale cui petale?…
Cine mi-a simțit mirosul
a ajuns departe, sus,
și încă mai roade osul
care i-a fost mai presus…
Chiar și tu cred că mai știi
că cel care m-a plantat
încă e printre cei vii,
la ceruri nu s-a mutat!
Le-a lăsat ca moștenire
celor care i-au urmat
veșnica mea… îngrijire,
ca… politică de stat!
Da, nu toți m-au îngrijit,
unii chiar au și cedat
și nu m-au mai altoit,
fiindcă-n gât s-au împușcat!
Alții, tinere vlăstare,
s-au crezut mai… altoiți,
mai rebeli, mai cu vigoare,
dar sunt niște rătăciți!
Au uitat că au supt seva
și s-au rupt de la tulpină…
Aștept să-nceteze greva
și-napoi ca să revină!…
– Hai să nu fim ipocriți!
Nu te lăuda degeaba!
Căci, oricât tu te agiți,
știm cu toții care-i treaba!
Oi fi eu doar o săgeată,
doar electoral, e drept,
dar, când sunt eliberată
fix la țintă mă îndrept!
Eu nu sunt sentimentală,
nu ezit și nu mă doare
când îmi cade vreo petală
dacă stau mai mult la soare…
Eu zic să te mai gândești
când te lauzi cu ardoare,
căci, acuma, când vorbești
unii chiar stau la… răcoare!
Și-apoi, ce dovezi mai vrei
ca să poți să înțelegi?
Trandafiri, mai ai doar trei,
dar și ăia sunt cam blegi!
Dintre câți s-au perindat
admirându-ți frumusețea,
nici unul nu te-a udat
să-ți salveze tinerețea…
Și când viața îți zâmbește,
și zici că ți-e mai ușor,
vine-un câine, se oprește,
și-și ridică… un picior!
Și simțind toate acestea,
să-mi vorbești tu de miros?
Să-ncheiem aici povestea,
chiar acum, te rog frumos!
– Ha! Ce glumă răsuflată!
Chiar cu gura ta o spui:
,,Dar când sunt eliberată”…
Cu încuviințarea cui?
Că nu pleci de capul tău,
cineva, coarda o-ntinde
și de te-o trimite rău,
înapoi, nu te mai prinde!
Și-apăi, eu ți-am dat acordul
să trăiești la umbra mea!
Căci, demult ți-ai pierdut nordul
și te-nvârte cine vrea!
Îmi vorbești tu de răcoare?
Ți-ai uitat cumva efectul?
Din săgeată, lumea moare
răcorit fiind, de-a dreptul!
Pe când eu, reînfloresc
tot mereu, de-atâția ani
și celor ce mă-ngrijesc
le aduc miros de… bani!
Însă tu, mereu te rupi,
carii îți mănâncă lemnul,
și în veci n-o să mai pupi
să devii iarăși însemnul…
Uite-așa stăteau la sfadă
fără nici o… judecată!
rătăcite-ntr-o ogradă,
un trandafir și-o săgeată
Nu cred că o să mai știm
cine o avea dreptate:
trandafirii să-i iubim
sau săgeți… abandonate?
O morală se desprinde
din mărunta asta sfadă:
că săgeata spre cer tinde,
dar apoi, tot o să cadă!
Când alegi un trandafir,
din motive care-ți scapă,
să știi că și-un singur fir,
are ghimpi și te… înțeapă!
Sau, poate-mpotriva firii,
cum a fost și altădată,
vom vedea iar trandafirii
alăturea de-o… săgeată?
