Fărădelegea lui Călin – Colul civit
Expeditivitate.
Mă simt ,,Cuprins” de sentimentul relevanței depline. Partajul ,,ascendental” se realizează pentru bunurile rămase în afara moștenirii conform legii. (Art. 1162)
Evident. Mă găsesc ineficace. De i-aș putea strânge laolaltă pe toți descendenții, s-ar partaja moștenirea în același mod licit. Cum nu pot și-mi spune chiar Al. 1, Art. 1163, mă văd nevoit să consider împărțeala nulă. Încurcatele căi omenești pot aduce față în față descendenți de două ,,mame” diferite: unul exclus din moștenire, unul inclus, dar neprezent, totuși reprezentat de celălalt. Astfel se creează precedentul nenulității. De ,,tată și fiu” partajul ascendentului, ce-ncalcă rezerva succesorală destinată descendenților sau soțului în viață. Numai bun de-o reducțiune de liberalități.
Explicativ. Raportul de obligativitate. Fiind o legătură între debitor și creditor, ultimul având calitatea de a obține ,,… prestația datorată.”. (Art. 1164)
Epatant. Izvoarele…. O ținem tot pe ape…. Obligații ce se deduc și acționează din contract. Aș fi fost mai puțin persiflant dacă nu mi se servea ,,… îmbogățirea fără justă cauză…”, celelalte contracte, particularizate și generalizate în Art. 1165, aflându-se în concordanță. De unde până unde, azi, când toate sunt cum sunt.
En fine. Ajunserăm la contract. Acord între persoane, două sau nenumărate. Cu intenții: fie de constituire, fie de modificare, fie de stingere a unor raporturi. (Art.1166)
Echivoc. Mai să-i dau calificativul de text politic Art. 1167: contract indexat regulilor; reguli particulare privitoare la anumite contracte – aici, în Codul Civil sau în alte legi.
Eliberate. De chinga legii. Nereglementatele contracte vor face obiectul acestui capitol, al V-lea, deja început. Cele nestipulate se aliniază contractelor ,,.. cu care se aseamănă cel mai mult.”. (Art. 1168)
Etice. Oricâte și oricum, contractele trebuie să respecte ordinea publică și bunele moravuri. (Art. 1169)
Eficace. Numai cu bună-credință, și la negociere, și la încheiere, și la executare. De la sine înțeles că nu se poate înlătura sau limita binele contractual. (Art. 1170)
Enervant. Probabil că nu s-a auzit până la legislator de pleonasm, redundanță sau inutilitate. În sine, sinalagmatic înseamnă reciprocitate contractuală. Despre contractul unilateral…, parcă n-ar mai suna a contract, deși este încadrat în zona de obligații bilaterale. (Art. 1171)
Extins. Până la urma urmei oneros nu se sfiește să fie și necinstit, și ilicit. Se ponderează lexical când i se atribuie contractului, dar noțiunea Art. 1172 depășește cadrul propus, creând avantaje în schimbul impunerii de obligații. Așa pricep eu din Al. 1. Ce spuneam, spuneam cu rost. Tot există o obligație când unul obține avantaje și celălalt doar le procură acestuia. Definit contractul cu titlu gratuit.
