Fărădelegea lui Călin – Cohul civit
Ce vreți, am fixuri destule și nu-mi convine….
Începuseră bine. Creditorii să nu se amestece în moștenire înainte de divizarea proporțională a moștenirii. Dar cât să-i trebuiască Codului Civil până la a-și da în petic? Un alineat. Al doilea al Art. 1156 dezmințind neamestecul prin invocarea unui interes legitim al creditorilor personali ai unuia dintre moștenitori, permițându-li-se să ceară partajarea bunurilor succesorale și chiar să intervină în procesul de partaj. Ceea ce nu-i normal deloc. Cic-ar fi o posibilitate de zădărnicire a acestei imixtiuni: plătesc restul pentru ,,falitul” moștenitor. Fuse numai o încercare palidă de ,,marginalizare” a creditorilor. Al. 4 revine la conținutul Al. 2, acolo unde creditorii au dreptul de a fi prezenți la partaj, și îngăduie acestora să ceară revocarea, aducându-se în sprijin dovezile de fraudă când nici n-au fost convocați, nici n-au participat la partaj. Că pâinea se mănâncă în rânduri, o încuviințează și Al. 5: creditorii moștenirii mai presus decât cei personali ai moștenitorilor. Aceeași ,,tactică” se aplică și legatarilor cu titlu particular, numai obiectul acestuia să nu fie individual determinat.
Uite o rezolvare gigea. Cel declarat insolvabil scapă de plata datoriilor din contul moștenirii, suma totală datorată împărțindu-se la ceilalți, respectându-se proporțiile. Același, dar bun platnic, chiar mai mult decât se cădea, ,,… are drept de regres împotriva celorlalți…”, bineînțeles din datoria comună. În plus, i se permite să ceară plata datoriilor, la fel ca orice creditor. Să specificăm tipul moștenitorului: universal și cu titlu universal. (Art. 1157)
Mai era în textul articolului precedent o trimitere la 1620-1624, dar până acolo…. Are-un limbaj Codul Civil…. S-ar fi găsit o formulă, ,,cotă mai mică”, ,,unei părți mai mic”, nu ,,… aceasta se lichidează prin luare mai puțin.”, are-un iz de neromânește, neuzual și incomplet. Referirea se face la ,,… o datorie certă și lichidă față de moștenire…”. E cumva o nedreptate când mai sunt și alții cu ochii pe cașcavalul testamentului și-s nevoiți să plătească în contul lui, procedându-se pentru unul dintre ei la o stingere a datoriilor prin raportare la partea sa proporțional, fiindcă Al. 2 multiplică datoria la mai multe (n-o fi același lucru?, datorii egal datoria totală). Al. 3 complică cazuistica și introduce date din senin, cum ar fi ,,compensația legală”, de care se poate prevala moștenitorul, când este și creditor, și debitor, complicația acționând din start, raportul de la Al. 2 neoperând în situația creanței față de moștenire. Vedea-i-aș în acord pe moștenitori, înainte de partaj, stabilind același clamat raport. (Art. 1158)
Ca să mi se facă și să-mi pară rău că m-am înhămat la astfel se sisifică muncă. Al. 1159 aduce în discuție condițiile Codului de procedură civilă, pentru a porni acțiuni ,,… și…” împotriva moștenitorilor, în baza titlurilor executorii obținute contra defunctului.
De parcă suntem…. Însă hai să acceptăm, e lege, are nevoie de exhaustivitate. Fie, să încercăm și varianta ascendent-descendent, partaj de bunuri de la găină la ou. (Art. 1160)
În aceeași accepțiune încă o dată realizabilele donații și testament. Până și legiuitorul și-a dat seama că ar fi trebuit mai de demult să diversifice articolele privitoare la moștenire, partaj…, cumulând multe dintre specificități în formularea ,,… cu respectarea formelor, condițiilor și regulilor prevăzute de lege pentru aceste acte juridice.” în chiar primul alineat al Art. 1161. ,,Donațiunea și partajul bunurilor ei nu pot face obiectul decât pentru cele prezente.
