Cotețul cu metafore – Jertfelnica frunză
Jertfelnica frunză
Frunzele ce-și acceptă căderea,
dăruind pământului mângâierea,
jertfesc clorofilă pe lemn de cruce
devenind apoi, veștejite, caduce…
Din lacrima albă a desprinderii lor,
se naște acel cernoziom roditor
ce crește apoi în câmpia fertilă
murind absolut, scânteind în huilă…
Nervurile lor care zgârie cerul,
luând în gheare, ca pradă, eterul,
plâng monoton și-apoi se înmoaie
speriate de mica picătura de ploaie.
Și din perpetua moarte a frunzelor,
pământul și-a uitat șirul mileniilor,
îmbătrânind încet, mereu așteptând
o nouă frunză stingheră căzând…
