EditorialFărădelegea lui Călin

Fărădelegea lui Călin – Cidul civit

Grele fapte….
Să fii legatar universal, să vrei să-ți iei în stăpânire moștenirea și să fii refuzat. Sau să nu ai de la cine. Iaca colea un certificat de moștenitor le rezolvă pe toate. Să fii legatar cu titlu universal e mai va decât cel simplu. Certificatul de moștenitor e o variantă. De drept este alta. Fie de la legatarul universal, fie de la moștenitorii rezervatari, fie de la cei nerezervatari. Chiar dacă au intrat în posesia acestora. (Art. 1128)
O fi și nițică eroare în formulare. Posesia se leagă strict de faptul împlinit, de primirea bunurilor din legatul cu titlu privat. Chestiune sigură când obiectul ,,… i-a fost predat de bunăvoie…”, dar deloc palpabilă când ,,… în lipsă…” – mira-m-aș a cui – posesia începe ,,… din ziua depunerii la instanță a cererii de predare.”. Parcă și văd vătășelul venind într-un suflet imediat după cu ,,obectul”. O cursă contracronometru. (Art. 1129)
Vocaționalii la moștenire și cu titlu, și fără, dar universali, pot obține oricând recunoașterea. Uzată contra unora care se pretind moștenitori și au și pus stăpânire pe bunurile patrimoniului succesoral. (Art. 1130)
Ce mă induce în eroare la secțiunea scurtă începută cu articolul anterior și terminată cu Art. 1131: unde este petiția clamată în titlu și unde este ereditatea ca termen subscris textelor aferente? Să ne ocupăm totuși de conținutul de față, al efectelor recunoașterii ca moștenitor. Cert, posesorul de facto nu deține un titlu asupra bunurilor, de aceea va fi nevoit să le restituie celui în drept, cu respectarea – tot așa ca și-altădată – unui calup de articole cu numere crescute cu jumătate de mie: 1634-1649. Înainte și-napoi (nu la război). Toate actele juridice încheiate între posesorul ilegitim și terți se supun Art. 960, versiunea 3 (!).
Ceferticatul. De la notar. Cu constatări de teapa succesiunii. Cu număr de moștenitori. Cu calitatea fiecăruia. Cu cotele de cuviință. Cu… ,,… precum și alte mențiuni…”. (Art. 1132)
Noțiune, efect, nulitate. Efect. Ai, ești și primești, ori tot, câ nd altul nu-i, ori o parte, la paritate, când sunt mai mulți. Dar, nu înainte ca notarul să treacă ,,… la lichidarea regimului matrimonial.” Presupun că al defunctului. (Art. 1133)
Nulitate. Dar-ul din urmă și însă-lul curent. Îl ai. La ce bun? Mai sunt și alții și nu le prea convine că unuia i s-a eliberat certificatul. Cerere de anulare la instanță. Cerere de restabilire a drepturilor vătămate. (Art. 1134)
Oricum ai lua-o, inexistența moștenitorilor atrage vacanța moștenirii și chiar de-ar fi, restrângerea drepturilor acestora lasă o parte din moștenire – cealaltă a fost atribuită deja prin legat – vacantă. (Art. 1135)
Că nu s-a spus, totuși, plutea în aer miros de ,,municipalitate”. Cazul neacceptării moștenirii, nestipulat la Art. 1135, intră în grațiile sale alături de existența unui succesor necunoscut. Procedura impune angajarea de către notar a unui curator special, țapul ispășitor în cazul introducere de acțiuni împotriva moștenirii. Situația în care notarul are câteva indicii că moștenirea poate fi a nimănui, deschide portițele încunoștințării organelor locale. (Art. 1136)
Cale lungă până la declarația finală. Termenul de un an și jumătate reprezintă perioada maximă în care un pretendent la moștenire trebuie să se prezinte. După el, notarul dă ultimatumuri succesibililor știuți în trei modalități: publicare la locul unde s-a deschis moștenirea, la imobilele din patrimoniul testamentar, precum și într-un ziar cu largă circulație. Mă întorc la vechea întrebare privitoare la neintroducerea noilor mijloace electronice în propagarea acestor tipuri de somații și nu numai: așteptăm anul 2100?…. Încă două luni de așteptare după publicările enumerate. La finalul fără rezultat, constatarea: ,,… este vacantă.”. (Art. 1137)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share