Cotețul cu metafore – De toamnă
De toamnă
Mergând pe ulițe, la țară,
mirosul de la boască,
de struguri care fermentară,
îți trece și prin mască…
Se aude clocotu-n butoaie,
căci mustul este gros
și doaga veche o înmoaie
făcând spume, vârtos…
Din boabe strânse cu migală
ce poartă-n ele vinul,
se scurge seva cea regală
ce-ascunde-n ea divinul…
Sclipește, roșie, în pahar
licoarea mult dorită
iar oamenii vorbesc mai rar
cu limba-mpleticită…
Din loc în loc se vede fum,
,,parfum” de la pastramă
ce se întinde-așa pe drum
și intră-n câte-o cramă…
În clinchet vesel de pahare
umplute din cofer
se pregătesc de hibernare
butoaiele-n chiler…
Se lasă noaptea peste sat,
și stelele sclipesc
iar Luna plină s-a culcat
pe patul ei ceresc!
Culesul, după cum se știe,
este acea răsplată
și-acel motiv de bucurie
de toamnă-ndestulată…
Așa, mereu, din an în an,
se-ascunde-n damigene
un adevăr profund uman
care ne dă… migrene!
