Fărădelegea lui Călin – Lodul civit
Mi-am permis multe….
Nu de același privilegiu se poate bucura – sunt constituțional până la ultimul cuvânt – Codul Civil, nu când în joc este înțelesul complet. De ce a ales legislatorul pentru Art.1109 o văduvire de atribuire pentru actele de acceptare, doar el vă poate menționa. Celelalte probleme atacate se referă strict la înscrierea acestuia în registrul notarial național, ,,… în format electronic…”.
Degeaba opinezi despre moștenire ca și cum n-ai auzit despre ea. Actele tale, cu valoare juridică nu fac altceva decât să confirme acceptarea tacită. Ca: înstrăinarea drepturilor de moștenire; renunțarea în favoarea mai multor moștenitori. Altele: actele de dispoziție, administrare sau de folosință a unor bunuri din moștenire. Dar, nu toate actele, de ,,… conservare, supraveghere și de administrare provizorie…” pot fi luate de acceptare. Din nou apar inversiuni inutile, nu c-ar deranja foarte tare, însă trebuie amintit că limba română de gen juridic are nevoie de precizie, de ordine a cuvintelor, precum: ,,Actele de natură urgentă…” ,,sunt considerate a fi de administrare provizorie…”. Nu invers. (Art. 1110)
Se poate și așa. Adică, să vrei să faci un act ce poate semnifica acceptarea moștenirii și totuși să fii perceput ca neacceptant. Pentru o atare situație există o procedură standard: declari la notar inacceptarea și apoi poți face ce dorești. (Art. 1111)
Să știi că te așteaptă moștenirea, dar să te doară-n cot de ea. Se prezumă astfel că ai renunțat, numai după împlinirea unui ,,… an de la deschiderea moștenirii…”. Verificabil prin citare și nedovedirea dreptului de opțiune succesorală. Procedural, citația respectă elementele codului aferent. (Art. 1112)
Căi destule pentru a aduce succesibilul la conformitate. De aceea i se permite oricărei persoane interesate să ceară instanței micșorarea termenului de exprimare a opțiunilor privind moștenirea, opțiuni care neexprimate nici până la noua dată fixată conduc către opinia că s-a renunțat la moștenire. (Art. 1113)
O mai fi fost…. Că prea seamănă. Despre legatarul cu titlu particular, nelegat de datoriile și sarcinile depuse în testament. Noutățile se referă, ca și excepția răspunderii, la o moștenire a testatorului, ,,… culeasă… și nelichidată încă…”, pentru care legatarul va răspunde cu bunurile legatului, numai dacă bunurile moștenirii nu acoperă datoriile…. Încă o vorbă pentru persoane care nu ajung la ,,nasul” codului: subrogație. Nici nu mă spetesc să caut sensul. Trebuia spus de la început cea mai cea chestiune a Art. 1114: faptul indubitabil că acceptarea consolidează transmisiunea moștenirii. De asemenea, că nimeni nu va ,,plăti” datoriile testatorului și moștenirii cu altceva în afara bunurilor succesorale și oricât de mulți ar fi beneficiari, totul se împarte proporțional cu cota fiecăruia.
De domeniul normalului. Implicații sau interesații de moștenire au dreptul de a cere notarului inventarierea bunurilor și datoriilor. Tot în direcția obișnuitului vom avea împotrivirea la inventariere a celor care le dețin sau care urmează să aibă bunurile promise după deces de testator, caz ce impune inventarului prin hotărâre a instanței. Persoana ce-l va efectua va fi în grațiile succesibilului și creditorilor sau a notarului ori a instanței. (Art. 1115)
