Brigada diverse – (C)e vin(e), (f)ată?
14 aprilie 2022
(C)e vin(e), (f)ată?
(Nevinovată)
Condamnarea selectivă nu poate fi catalogată ca excepție de la lege ori abuz judiciar. În logica expresiei și spiritul licit al practicii justiției, se aleg dintr-o masă de infractori cei cu impactul cel mai puternic la societate, o sperietoare descurajant-exemplificatoare. Uzul ei particular devenind doar o lamentare a hoțului ce strigă ,,hoțul!”, semn de recunoaștere a vinovăției. Cine o face? Soțul Elenei din Pleșcoi, asmuțit de doamna ,,avocat” – o șulfă politică de așternut, fumată de era nouă a șmecheriei coborâte în cartierul cel mai famat și mai amărât din Dacia romanizată -, printre adresanții la public care confundă Constituția cu apărătorul suprem al neamului, fiind indus în eroare, ca mulți alții: codul de căpătâi legic este doar o schiță de principii, un compendiu. Mă rog… M-am săturat de lăcrămații și invocări de plod părăsit, de plod nevinovat ce ar necesita o întrebare fără de răspuns. Ce ar trebui să explice Alexandrov copilului e o variantă la viitor. Dacă-și va menține părerea că statul român a condamnat pe nedrept un cetățean, atunci vom continua, ca și-n ultimii ani, în minciună, în furt, în înșelăciune, în derizoriu și haotism… în degradare și răsturnare de valori. Însă, de-și va ,,executa” corect principial consoarta și-i va prezenta fiicei situația de fapt, că mă-sa-i hoață și delicvenții trebuie să plătească cu libertatea o perioadă, atunci putem dormi liniștiți: România n-are pieire și se va număra printre țările civilizate. Până atunci să sperăm la un răspuns adecvat.
Nu mai admir de mult zelul, cu atât mai puțin al națiunii ucrainene, împinsă de un băiețaș care acu parcă a picat de la sala de forță. De-ajuns că mă intersectez uneori cu un concetățean care se leagănă de vreo zece ani și mai bine pe stradă cu musculatura rumenită (n-am putut să nu observ că a trecut de la calviție forțată la smoc-coamă neagră pana corbului). Nu mai înghit de mult nemestecate îmbărbătările și auto laudele, cu atât mai puțin când se încearcă insinuări. Cum că sunt, ucrainenii, cel puțin la fel de puternici ca Nato ținându-le piept rușilor, cum că imixtiunile acestora în liniștea fraților ucraineni au spart securitatea globală.
La atac nuclear, Biden, tu te ascunzi în buncăr, Zelenski la fel, iar noi, proștii, o să….
Au ieșit ei polonezii, au ieșit ei francezii…. Și? Hitler a defilat peste ei cu mitraliera, tancul și aruncătorul de flăcări. Așa dorești, Volodimire, să ni se întâmple și nouă? Să protestăm pentru ce? Vrei într-adevăr să spun ce gândesc despre propriu-ți genocid?
România nu știe ce este aceea demnitate, fiindcă nici ea nu mai este o calitate nicăieri pe mapamond. Cea reală. Cea exhaustivă. Cea fără pic de compromis.
Aberațiile…. De-ar fi nația rusă câtă frunză și iarbă pe câmpul de luptă ucrainean și tot nu i-ar pieri toată sămânța. Comparațiile cu neamțul purificator n-au fost degeaba. Iacătă un Menghele slav care are impresia că cerința-i de castrare a prizonierilor va stârpi acești ,,gândaci de bucătărie”. Gânduri… sinucigașe.
O felie de pizza, un surâs în plină… mulțime ostășească, o comparație ucraineano-chinezo-tiananmeniană de asemenea suicidară. Bea și mănâncă, tu, Baiden, și lasă proștii să moară vitejește.
