Fărădelegea lui Călin – Iodul civit
Căruța, boii….
Noutățile lexicale trebuie tratate cu definire atunci când apar, nu înainte. Grăbiți, legiuitorii au uzat de succesibil la Art. 1099 și abia la 1100 îl explică. Ar scăpa oricine de orbecăirea prin necunoscut și de minutele pierdute până la găsirea înțelesului…. Să fie, succesibilul, o persoană ce are capacitatea de a moșteni, dar nu și-o exercită încă. Persoană care poate accepta sau poate refuza moștenirea.
Dacă prin caractere juridice opțiunea înțelegem indivizibilitate și neafectare ,,… de nicio modalitate.”, așa să fie. (Art. 1101)
Opțiuni pentru mai multe ipostaze. Două doar: legatar și moștenitor concomitent, cu posibilități multiple. Beneficiarul profită de ambele, de asemenea, simțindu-se ,,prejudiciat”, micșorat la porția moștenitorului legal, poate – de aceea opționalul – rămâne la avantajele legatarului. (Art. 1102)
Însă, alegi până culegi doar o vreme. După…. Un an la dispoziție de la deschiderea testamentului. Poate și mai mult. Astfel, de nu-i persoană moștenitorul, dar după deschiderea moștenirii se naște, ziua de naștere începe anul de grație pentru opțiuni (deși marea întrebare este cum). De la data morții testatorului, declarată în justiție. De la o altă dată, anterioară celei declarate în instanță, dacă a fost cunoscută de succesibil. Sunt cuprins de aceleași îndoieli, aici furnizate de ,,… trebuia să cunoască legatul său…, lipsesc explicații, lipsesc ipotezele și circumstanțele, altfel se deduc, direct, nepăsarea, reaua-voință și debilitatea. ,,… dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moștenirii.” se pune zălog științei legatarului, împins la un termen redus pe acest considerent. Moștenitorului, totuși, i se cere să se fi știut rudă cu testatorul după deschidere moștenirii, moment ales spre a-și exercita un an dorințele vocaționale. (Art. 1103)
Unele chestiuni sunt cel puțin dubioase. Totuși succesibil, totuși exclus de la titulatura de moștenitor, pentru singura ,,vină” că a cerut, înaintea deschiderii moștenirii, inventarul, cel ce va limita zona opțională la două luni de la comunicarea lui. Portița de ieșire: acceptarea moștenirii. (Art. 1104)
Chiar nu-mi dau seama de ce Art. 1105 abordează problema opțiunilor pentru mai mulți moștenitori în forma ,,… fără să fi exercitat dreptul…”, când deja s-au fixat variabilele pentru unul singur și sigur nu accept versiunea, la a doua stipulare, ,,… partea… profită celorlalți…”, e chineză pură.
Muncitorul nu poate refuza, conform Codului Muncii, drepturile salariale. Moștenitorul nu poate fi silit să accepte drepturile aferente ce i se cuvin. (Art. 1106)
Ha, ha! Comparația cu Miorița tango-ul meu e și evidentă, și haioasă. Eu – îmbuibare, Codul Civil – îndestulare. A cui credeți? A creanței creditorului ălui succesibil. Creditor ce poate ,,… accepta moștenirea…” – de parcă el era îndreptățit -, dar nu oricum, ci ,,… pe cale oblică…”. Să nu pufnești în râs? (Art. 1107)
,,Tăcuta”. Expresa. Ambele de sorginte a lipsei refuzului. Tacita – un act ori un fapt arondabile doar calității de moștenitor. Expresa – însușire explicită, cu înscris autentic, cu semnătură privată. Aceleași cerințe ca la testator. (Art. 1108)
