Cotețul cu metafore – Școală
Școală
Ei, dragii mei, va-ncepe școala
și Ministerul face simulări
ale scenariilor luptelor cu boala
ce ne-a pus măștile pe nări…
Fiți liniștiți, fiindcă-n laboratoare,
acolo-n Ministerul aferent,
există minți lucide și clarvăzătoare
ce pregătesc acest moment!
Acele minți ce hotărăsc destine,
vor face tot ce-i necesar
ca toată lumea să se simtă bine,
la începutul anului școlar…
De pildă, iată că s-a luat măsura,
ca băncile să fie mai puține,
suprasolicitând, astfel, infrastructura
care, și-așa, abia mai ține…
Iar asta-nseamnă că, în consecință,
va crește numărul de clase
înființate, iute, în orice dependință
ce încă nu se dărâmase…
Elevii vor veni la ore-n schimburi,
cu nelipsita mască pe figură
scriind cu-aceeași patimă pe ziduri
ceea ce nu pot exprima pe gură…
Vor sta în bănci făcute după norme,
care impun această distanțare
iar ei, deși nu se mai poartă uniforme,
sunt martori la uniformizare…
Încă nu-i clar ce-or face ei în pauză,
cum se vor proteja, și ca atare,
cum se va ști cine și din care cauză
are potențial de infectare?…
Vor completa părinții acele declarații,
în care se atestă faptul
că virusul n-a suferit deloc mutații
ce-ar afecta fata sau băiatul!
Astfel, problema asta este rezolvată,
iar statul nostru este liniștit
căci, iată, conștiința nu-i va fi pătată
de formularul completat greșit!
Se fac aste eforturi ca acest sistem
să fie tot așa în continuare.
deși a lui cădere, cu toții o vedem,
nu se gândește la modernizare!
Degeaba dai tablete școlilor la țară,
dacă veceul este tot în curte
iar stare lor, de fapt, este precară,
apropiindu-se de… senectute!
Și-acolo unde, totuși, ar putea fi bine,
și s-ar marca evenimentul,
tabletele fiind destule pentru orișicine,
doar că le lipsește… internetul!
Să nu vorbim și de resursele umane,
secătuite mult de orice vlagă,
sau victime ale nebunelor prigoane
acelora ce școala le e dragă…
Și-atuncea, Stat român, tu știi să ceri
să te respecte și niște copii,
dar nu te străduiești deloc să le oferi
motivele de a te răsplăti!
Permiți ca-n plină stare de urgență
să zboare avioanele la nemți,
dar ceri unor copii respect, reziliență
și asta, în poziție ,,de drepți”?
Probabil că aceste rânduri nu-s decât
o altă deformare-a realității,
ori poate o poveste, poate-un vis urât
care ne dăunează sănătății…
De-aceea, cei ce știu destul de bine,
ce se petrece în acest sistem,
îi rog, aici, să nu mă judece pe mine
punându-mă la vreun blestem!
Eu am zis multe de când scriu pe-aici,
dar, după cum s-a constatat,
au fost doar vorbe, despre fapte mici,
ce niciodată nu s-au întâmplat!
