Brigada diverse – Le(u) ‘na(m)ic ost(i)l
3 aprilie 2022
Nouă ne ajunge un verdict de ,,conspiraționist” în favoarea ascunselor servicii. După, o ploaie de ,,rușinici”, fie cu atingere fină de nas, fie ca-n piață, ziua nămiaza mare. C-ar fi criticismul o ipocrizie, că expozanții ar avea destulă lipsă de obraz. Da-n fața unei femei blonde, bărbații….
M-am mai exprimat potrivnic. De aceea nu neg că am fost copil și nu uit. Asta ca să-mi aducă aminte că încă nu sunt stăpân întru totul pe mine. Despre emanciparea puradeilor am rămas la aceeași părere. Nu există și nu are rost. Căutați explicațiile fiecare în sine.
Mare om, mare consum. Și mai căinați politicienii…. Guri mari: și la dat – din ele -, și la băgat – în ele. Sau cum spun ai noștri: mare-n stomac. Un portret câciuian.
Cum ajungi mare? Răspunsul corect ar aduce munca pe primul plan. Și nu e deloc așa. Lângă trudă trebuie lipită acceptarea (nu alătur multe dintre celelalte necesare), altfel riști să se năruiască toată cariera fulminantă. În situații de criză profundă. Precum lui Medvedev tenismanul. Însă nu propunerea de alegere este riscantă în aceste zile, ci sistemul restrictiv al lui nu și da, impus în același mod ca acela în fața căruia ești forțat să iei poziție, ocolindu-se versiunea neutralității. O dictatură aidoma celei rusești, celei ucrainene….
Ce mi-e Mugurel văcănțel, ce eu? Doi inși insignifianți pentru politica scumpirilor. Și nu numai. Ne diferențiază doar vizibilitatea. A mea penibilă în cercul strâns al provinciei, a lui jalnică la nivel național. Mai ales când refuză o legătură de permanență între pandemie și război, implicarea reciprocă. Nu era pandemie, aveam război. Nu aveam scumpiri, aveam pandemie. Nu aveam război, se scumpea oricum tot și tot venea și pandemia. Prea era bine, prea hălăduia lumea până la ultimul sărăntoc.
Nonșalanță până la prostie. Un alt specimen înțelege lucrurile pe dos ori le expune celor lipsiți de rațiune. Aveți un premier care echivalează singura sursă de hrană brută, agricultura, cu nevoile traiului zilnic (să n-o spun ca el: de zi cu zi), când și cel mai din fundul României, săteanul, se alimentează de la magazin. Nu mai pisează grâul și porumbul, nu mai taie oarele din curte, nu mai scurge zerul din laptele vacii. ,,Ne asigură” dânsul că succesul agricol al anului trecut ne pune pe masă în acesta cât să nu țipăm de foame. Eroare, domnule!
Expunerile dese la televizor dăunează grav…. Poate populației, poate celui televizat excesiv, poate…. Ar fi de ajuns să-și prezinte ideile celor cu putere de decizie, nu oricui îngurgitează informațiile fără să le raționeze. Astfel de domni și doamne doctori….
Bandit…. Pișicher…. Sensibilizant. Până mai ieri abia dacă te primea președintele SUA, indiferent cât de șef de stat erai. Azi, copilașul teribil al Ucrainei are ecranele Congresului american deschise, gata să primească filmele (artistice fiindcă s-a avut grijă să se puncteze anumite aspecte) efectelor războiului. La care s-a udat fiecare reprezentant.
Când te pui cu golanul, cu șmecherul, cu… Putin, trebuie să-ți închipui că nu prea e de joacă. Și fotomodele știu cum e….
A renunțat, chiar dacă pentru armată se cheamă dezertare. Ce-or crede voluntarii ăștia, că războiul durează opt ore pe zi, că te-așteaptă colacii, premiile, odihna și apa caldă? Pricepeți acum de ce nu mai avem pace și s-a umplut lumea de șarlatani și neghiobi deopotrivă?
Nelegându-ne de întâiul rus, să-i dăm domnului Pleșu dreptate: interpretăm pandemia prostiei.
