Fărădelegea lui Călin – Godul civit
Am văzut destule, așa că n-o să mă sperie două vorbe nelalocul lor.
Nu pe mine, am auzit suficient și m-am convins între ce oameni sunt nevoit să trăiesc. Unii cărora nu le mai pasă de nimic, cărora și cu binele, și cu răul li s-a urât. Ingratitudine? O… banalitate, o… normalitate. Ce dacă cineva dorește, în bunătatea sa, să lase altcuiva un bun prin legat și moștenitorul ia cunoștință de o faptă nedemnă? De nu intentează acțiune de revocare în cel mult un an, defăimarea sau neexecutarea sarcinilor impuse pot fi considerate ca nule, nu le mai poți invoca ulterior. (Art. 1070)
La fel pățește orice legat când legatarul a murit înainte să se deschidă testamentul, când este incapabil, juridic, când coace una întru nedemnitate, când renunță la legat, când moare înainte să fi împlinit condiționalitățile impuse, când bunul piere nu din vina testatorului, dar cât acesta trăiește sau când se alege praful de el înaintea definitivării condițiilor suspensive. (Art. 1071)
Nu doar caduc poate fi legatul, ci și ineficace, atotcuprinzător pentru toate cazurile de ,,stricare”. Bunurile ajungând la moștenitorii cărora le-a fost micșorată sau tăiată definitiv porția din testament. Însă nu așa deslușită este fraza în Art. 1072.
Totuși…. Revin ei la ,,ciolan”, doar că au de executat, când există o grevare ,,… cu un legat-sarcină…” această operațiune, indiferent dacă situațiile de la Art. 1071, mai puțin cea cu pierirea, atrag caducitatea legatului. (Art. 1073)
Vorbe urâte, lipsă de temei legal, revocare judecătorească… nimicuri. De i se pune pata testatorului, înlătură cât colo pe cineva din testament sau îi mai micșorează rația. Rezultatul pare la fel, chiar de scrie direct în testament, chiar de desemnează legatari. (Art. 1074)
Primele două alineate ale Art. 1075, deși nu specifică în ce categorie a dezmoșteniților se află, devin elocvente abia la final, unde împart ce este de împărțit după ce soțul supraviețuitor, parțial dezmoștenit, își primește cota. Al. 3 nu diferă mult, numai că face o reamintire a situației create, neexplicită înainte de el, afirmând prin dezmoștenire ,,… o cotă inferioară cotei sale legale…”. Efectele cedând moștenitorul ce vine în concurs cu acesta partea cuvenită dezmoștenitului. Al. 4 aduce în discuție totala ieșire din vizorul testamentului, ducând partea celui refuzat moștenitorilor concurenți sau, când nu există, subsecvenților. Dar, să fie clar, oricare ar fi profitorii, de nu-s capabili de a primi legate, cu părere de rău nu capătă nimic.
Sunt șanse și de a întoarce roata. Cauze de nulitate destule. Dar și de a nu se întâmpla ceva. Termenul de prescripție al acțiunii în anulare curge de la momentul aflării dispoziției testamentare de înlăturare, nu înainte de deschiderea moștenirii. (Art. 1076)
Și-acum la…. Întâi să fie desemnat cel ce va executa dispozițiile testamentare. Una sau mai multe persoane, cu împuternicire și prin act autentic notarial. Fie de testator, fie de un altul specificat în testament. Când sunt mai mulți, ori acționează unul singur, ori oricare dintre ei, dacă cel ce i-a numit nu le-a împărțit deja atribuțiile. Acestea începând din secunda doi a acceptării misiunii executorii. (Art. 1077)
De la sine-i…. Incapabil, pa executor testamentar. (Art. 1078)
La nesfârșit nu, dar dacă o vrea instanța să prelungească…. Câte un an… peste cei doi de la deschiderea testamentului, deși testatorul nu a lăsat scris perioada. Însă poate conferi și mai puțin timp, și mai puține bunuri de administrat, și mai puține sarcini de îndeplinit. (Art. 1079)
