Fărădelegea lui Călin – Modul civit
Un obicei deloc comod. O cutumă deloc îmbucurătoare. Alocabilă utilizatorului de rând, omului nevoit să adapteze ce are la ce se cere. I se citește și se crucește.
Silaba ,,con” așezată înaintea oricăror altora duce la împreunarea de inși și situații. Pentru conjunctiv aceeași normă, însă sensul la îndemână pare în ultima perioadă oferit de atributul astrologilor, nici el pe deplin deslușit când pui planete și le oferi o legătură existențială umană. Darămite când discuția se mută la legat (aidoma, de pornește primul gând la verb, la efectul acțiunii sale), din secțiunea particulară, naturalizat a fi ,,în conjuncție” (am ales varianta zodiacală) pentru mai mulți, cu motivația existenței unui testator (nu încape mai mare îndoială, unu-i aproape sau bine definit tip ce verifică bunuri și cazuistici, celălalt un scriitor ordinar de testament) căruia i s-a părut că un bun de lăsat trebuie să depindă de mai mulți, la grămadă, fără specificații. Urmarea poate crea neliniște, nemulțumiri și… înțelepciune. Cel mai dintre ei poate renunța, lăsând profit mai mult celor rămași. Nu numai generic poate fi bunul moștenit și n-împărțibil, ci și sub forma dezmembrământului unei proprietăți. (Art. 1065)
E aberant – și legea, Codul Civil cu prisosință, fiindcă multe-i sunt articolele, are această menire să mai producă și zone ieșite din comun – să spui că rezerva succesorală nu va suferi atingeri, când există cheltuieli în sarcina moștenirii. Cineva le va contabiliza din veniturile proprii, câștigul testamentar micșorându-se cu suma sau bunul cedat în schimbul datoriilor moștenirii. (Art. 1066)
Art. 1067 face ordine și listează prioritarii la plățile aferente moștenirii. Creditorii înaintea legatarilor. Și nu se oprește discuția de la precedentul articol. Se prea poate ca legatele să depășească ,,… activul net al moștenirii…”. Ce-i de făcut? Primul în capul listei comandă reducerea lor în ,,… măsura depășirii…”. Graba sau… normalitatea. Legatarul nu știe ce datorii avea testatorul pe bunurile din cuprinsul legatului, îl execută și…. I se poate cere să restituie bunul, partea… executată. Cine să-l determine? Creditorul moștenirii sau altă persoană interesată.
Ambiguitățile revin. Întreținute de înstrăinarea ,,… afectată de modalități…”, situația când în ciuda dispozițiilor legatului, testatorul își oferă bunul altcuiva. Clar determină revocarea legatului. Ar putea fi două variante (să fie astea modalitățile?): testator incapabil sau cumva forțat să aibă o asemenea acțiune; înstrăinarea să fie de fapt o donație, tot pentru beneficiarul legatului, cu mai nimic diferite condițiile. Și să nu-l apuce năvârliile pe testator și să distrugă bunul aferent legatului. (Art. 1068)
Ajuns în instanță, legatul poate fi anulat când nu se îndeplinesc sarcinile impuse, când întâmplarea conduce la neîndeplinirea lor și se condiționează executarea de eficacitate. Ingratitudinea este un alt motiv ce poate revoca legatul. Deși s-a mai detaliat, Art. 1069 revine cu precizări: atentat la viața testatorului, a unui apropiat…; știa, dar nu a înștiințat testatorul; legatar dovedit de ,,… fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de testator…” (mai în glumă, care sunt cele mai cele înjurături: de mamă, tată, nevastă?; ce organ sau faptă cu organe e mai incriminatorie?); aceleași injurii după și la adresa memoriei testatorului. Zice omul la nervi, dar chiar așa să iei cuvintele de bune și de fapte reale când ele nu pot fi puse în practică niciodată?
