Fărădelegea lui Călin – Codul civit
De lăsat….
De mai multe feluri. Ele, la maniera generală. Ele, intrinsec vorbind. Legatele. Universale, cu titlu universal, cu titlu particular. Pure și simple, cu termen, sub condiție, cu sarcină. (Art. 1054)
La fel de simplă, pentru fiecare, explicitarea. Primul, universalul. Testament și specificarea că unul sau mai mulți indivizi sunt viabili la întreaga moștenire. (Art. 1055)
Al doilea. Cu titlu universal. Aceleași persoane și testament, însă cu vocație doar pentru ,,… o fracțiune a moștenirii.”. Cu tot istoricul deja dezvăluit al bucății din întreg, Codul Civil reia teza acesteia. O cotă parte din moștenire. O dezmembrare a întregului sau a unei cote din acesta. Aceleași dinainte ,,… din universalitatea bunurilor determinate după natura sau proveniența lor.”. (Art. 1056)
Pentru al treilea, cutia posibilităților este la discreție. Ce nu-s universale sau cu titlu universal, se cheamă cu titlu particular. S-a înțeles, nu? (Art. 1057)
Din două bune, ambele valabile, chiar de-s antagonice. Darămite și legatarul are dreptul la produsele ce decurg din bunurile moștenirii, dar și ,,… cel care a posedat bunurile…” de drept ale legatului. Firește nu ambii deodată și restrictiv la cel din urmă, posesiunea fiindu-i condiționată de deținerea cu bună-credință. (Art. 1058)
Și bune, și mai puțin bune. Deși ultimul, dar cu posibilități la prima vedere mai multe, legatarul unui titlu particular își poate revendica moștenirea imediat ce se deschide testamentul, constând într-un bun individual. Ca în alte rânduri, îmi doream precizie, ceea ce m-a determinat să caut sintagma într-un vocabular de termeni juridici. De negăsit. Pe undeva, într-o enumerare, am găsit bunul de gen, cuprins între bunurile generale, atribuibil legatarului, nu poate fi decât titular de creanțe asupra moștenirii. Iar de primit se va alege cu bunuri de calitate – aș zice îndoielnică – medie. (Art. 1059)
Uitarea. Că de-aia-s juriștii de meserie și eu un amărât de scârța-scârța pe hârtie. Legatarul nu-i legatar până nu-și împlinește sarcinile, legatul fiind grevat, însă…. Ce nu poate duce, lasă, se liberează de toate predând bunul beneficiarului. Cât privește valoarea bunurilor, ea se calculează la data deschiderii moștenirii. (Art. 1060)
Adică merge calitatea medie, dar nu și prejudiciul. Și ne mai dezvăluie Art. 1061 că bunurile de legat pot avea accesorii, acestea fiind de predat împreună cu bunul deservit. Se pare că tot ce este în plus, de la alipiri, creșteri calitative, lucrări autonome… revin aceluiași legat.
Desigur, nu lasă omul numai bucurii, ci și belele. Că-i rentă viageră, că-i creanță de întreținere, ele se datorează prin legat din aceeași zi a deschiderii moștenirii. (Art. 1062)
La fel de remarcat despre ,,metrica” uzanțelor lexicale. Cuvintele sunt, înainte de scopul juridic, de uz general. Așa și ,,alternativ”, aici folosit pentru o alegere, cea declarată în lipsa uneia oferită de testator legatarului titlului particular. Fiindcă a ,,… fost lăsat fie un bun, fie altul…” (Art. 1063)
Efectul e același. Și dacă știe că bunul era al altcuiva, și dacă nu. Fie legatul se anulează, fie se dă bunul în natură, fie valoarea sa la deschiderea testamentului. (Art. 1064)
