Propoziții pretențioase – Afânezi
Nu se va naște agenția care să ne coboare la starea de angajat la comandă. Ne sunt suficienți clienții.
Participarea la runda a treia de vizite de lucru s-a rezumat la schițarea terței nevoi nesatisfăcute de la prima descindere. Rămăsese la stadiul de pregătire pentru altădată. Cârligele pe poziție. După ani și ani – am fi putut consulta vechile ,,ceasloave” cu delucrări și-am fi găsit dimensiunea semicercului – confunzi 26 cu 27 de centimetri la desfășurarea fâșiei din care se prelucrează metrul de jgheab finisat. Găsești zece măsuri. De 25, chiar de 24, de 28, 29, ultimul vizibil la ochi că depășește standardul caselor obișnuit. Pe deoparte din cauza fabricantului și comerciantului ce se vede nevoit să le achiziționeze de unde știe că poate profita considerabil, la un raport preț-calitate ponderat, pe de alta din vina exclusivă a meseriașului sau proprietarului care încearcă să economisească. Mai rău se zgârcește și obține un produs îndoielnic, la propriu și figurat. E foarte subțire, se îndoaie la prima avalanșă de zăpadă, sau foarte dur, nevoind montatorul de pluvială să-i refacă poziția în zadar, nu se urnește, nu se dezdoaie ori pur și simplu se strangulează și rămâne în mâna lui. Nu este ca la burlanul universalizat la dimensiunea inițială de 32 – unitatea de măsură aceeași – și alte accesorii ce au devenit standard după o lungă și identică experiență. Și burlanul trecut prin sita numeroaselor eșecuri, fin reglate dimensiunile după grosimea și calitatea tablei. Ne ageream pe măsură ce pățeam câte una de poveste. Ba rămâneau cârligele mai mari și depășeau ciubucul – am revenit la jgheaburi -, ba depășisem cota acceptabilă și petlița – o mai stâlceam la bășcălie după pronunția lui tata, îngreunată, a silabelor finale, devenind ,,pecliță”, sesizată și taxata de el imediat: ,,Mai lasă, mă, miștoul! Dacă nu eram eu, te mai agereai din părți! Și nu ne mai lua tu cu dicționarul…” – abia ajungea să depășească jumătate din curbura ciubucului, iscând scandaluri intempestive. Vină aruncată fără menajamente. Ca să nu mai dăm greș la Dj Dan, am revenit la fața locului, înarmați cu ruletă și cele patru mostre de jgheab: 25 cu vulsa mică, 26, 27 și 28 cu vulsa mare. Așezate din loc în loc pe cârlig, edifică sigur asupra fixării dimensiunii finale. Lungimi, preferințe de aducțiune a apei pe capete, din aceleași considerente de ,,bună” vecinătate, fiindcă ni s-a indicat clar – ,,Nu ne pui nouă burlan pe perete, că dă cu duba peste el!”, graseiat romicește -, o înțepare (a se lua de îmbinare) în primul burlan de la fața casei, o fixare pe peretele din spate a celuilalt, cu posibilitatea ulterioară de a duce apa de ploaie în grădină printr-o țeavă de pvc. Ulterior a fost și ok-ul dat lucrării. Au trecut trei luni până am fost însărcinați cu facerea și montarea, în perioada în care prețurile o luaseră razna și nu eram deciși dacă se merită să le facem noi sau să le luăm de gata de la depozite. Desigur, uitate dimensiunile, o reverificare a lor printr-o nouă descindere la domiciliu. Numai că n-am mai participat eu la lucrare. Din te miri ce, n-ar fi mai rămas mare lucru de împărțit între mine, Cristi și Nae. N-o să ascund – însă nu ca să mă descarc public după preceptele psihologilor – că după astuparea hornurilor am plâns, am bocit în vârful casei nestăvilit. Noi întârziasem, mama se lamentase sunându-ne pe rând și nerăspunzând la timp vreunul, iar eu am rememorat atunci răspunsurile variabile ale lui tata, de la injurioase la drăgăstoase.
