Cotețul cu metafore – Monumentul nemișcării
Monumentul nemișcării
Acum, în criză de COVID,
fără vreun ordin de partid,
Toma, cu firea-i proactivă
pune-n Buzău, locomotivă!
O instalează-n fața gării,
să nu putem da uitării
acele vremuri minunate
când existau căi ferate…
Și-acuma încă mai există,
însă, realitatea tristă
e că-și nu zic numai eu-
ele au devenit… muzeu!
Iarba a crescut pe șine,
că trenurile sunt puține,
vin mereu cu-ntârziere,
de-mbătrânești la bariere!
Și nu mai e ca altădată
când CFR era ,,armată”
și nu erau multe necazuri
la schimbarea de macazuri…
Însă un lucru s-a păstrat:
viteza, ce nu s-a schimbat!
Este tot aia din trecut,
când se făcea filmul mut!
Și așa mă bate-un gând
c-o să văd cât de curând,
cum, statica locomotivă
cu cărbuni, e mai activă…
Ba, o să le depășească
și abur să le pufnească
modernelor sale surate
cu mii de volți alimentate…
Dar, biata locomotivă,
deși ar mai fi fost activă,
stă neclintită-n fața gării,
ca monument al nemișcării!
De-aia, eu cred că-n viitor,
o s-ajungem, domnilor,
ca, uitându-ne prin țară,
să nu mai avem… nicio gară!
