Propoziții pretențioase – Afurcam
Gulerații tot gulerați….
Te duci pentru soră și te trezești în curte la nea Titi Trandafir pentru o măsurătoare de burlane, jgheaburi, neduse la schimbare, cum nici promisiunea de montare a sistemului pluvial la nemțoaică n-a mai fost dusă la împlinire. De unde până unde, i-au revenit lui Cartoafă, fostul coleg de la Intercoop, leat cu tata. Ne-am consolat cu masa de mezeluri și sucuri oferite pe toată durata lucrării. Alții n-ar fi dat o firimitură de pâine, chiar de-ar fi locuit acolo, s-ar fi scuzat că abia au achiziționat-o, că…. Dar nu ne-a stat în fire niciodată să le căutăm vreo vină și obligații de hrănire. Ne mai trezeam cu răni aftoide în gură de sete nepotolită la timp, ne mai chiorăiau mațele, până la urmă uitam de toate. Suveranul ceresc ne topea nevoile, agerind mintea să comande stomacului și papilelor gustative nu. Te afundai în treabă și uitai oricum.
Vecinul din spatele neamurilor de sânge ale Aidei este încă un personaj prezent pe firmamentul local, fiu de profesor, partizan parcă Pnl, întreprinzător, înalt, reținut și… client. Să zic, din amintiri, că am mai făcut afaceri cu muncă de burlane și jgheaburi pentru firma dânsului – merg pe informația din trecut că era asociat cu alt client, Mustață, al cărui părinte fusese o perioadă lungă frigotehnist, când atelierul era pe strada Amurgului (încrengăturile… oraș mic, oameni ce se știu de-o viață), în spatele alor noastre, școlare, pentru practică -, în două colțuri de oraș, în Dallas și lângă Ștrand, și poate – mă hazardez nițel – și la groapa de gunoi a orașului – încă sunt în dilemă de va fi fost el angajatorul sau Doru al Troiei. Casa casă, cu teren în limitele cadastrale, cu adăugiri de bucătării, cu peretele dinspre vest devenit hotar. Pe măsura proprietarului, Stolojanu, ridicată de la sol precum cele ,,boierești”, cu ferestre de 1,5 metri, cu marchiză la intrarea principală, cu podul încăpător, sageac din grinzi modelate, o…. Să te solicite de la cap la picioare întrutotul. Să cauți o metodă prin care să strecori scările extensibile printre coardele viei din bolta vecinului, să nu strici recolta de toamnă – nu întotdeauna o reușită 95% -, să nu ,,strivești corala…” florilor, să nu bătătorești pământul în care-și duc traiul după ce clientul îl afânase cu o zi înainte, să nu…. Nu eram singurii care le și afumară, duhnea atmosfera în anii 90 de noxe… încât mica noastră uzină de fum – găleata încălzitelor letcoane – nu le putea face mai mult rău decât li se făcuse. Ne luasem distanța regulamentară, ca să nu le ardem, să nu sară jăratecul până la ele. Am lipit, am reparat, am pus jgheaburi de noi la bucătărie, reducția pe spate chinuită de înălțime și lipsa de spațiu. Și-am gătat.
Stăpâni noi, casă veche, remanieri. Dj Dan în nevoie. Acoperiș cu tablă proaspătă. Documentele fotografice după zicală: afară-i vopsit gardul, înăuntru…. Gard roșu, tablă ajunsă la os, în punctul maximei vulnerabilități, culoarea maro, profundă, mai aștepta o ploaie zdravănă ca să-și dea în… peticire. Însă cârpeli ar fi necesitat cu duiumul și ar mai fi rezistat un an cu o mână de vopsea. Pe cele trei părți cu acces din propria curte. Nu și pe a patra, unde lesne ne-am fi făcut intrarea prin ograda vecină. Cum de altfel, cu mici impedimente, ne-am rupt din obraz și am intrat. Măcar pentru rupturile de carton bituminat și bucăți din hornuri căzute fără voie la… romi. Adunate, măturat praful, recuperate cuiele, să nu pricinuim vreo pană și o pleiadă de riposte verbale…. Dacă e ceva ce nu-și dorește un tinichigiu este tocmai acest carton, fie într-un singur strat, fie în mai multe, chinuitor la desprins copcile și cuiele. Apoi reparațiile de scândură lângă horn. La Dan scândură de zece feluri pe spate: fag, tei, brad…. Subțiri, groase, înguste și late….
