Fărădelegea lui Călin – Corul ciril
În zilele noastre la fel, dar le vor cheltui pe electricitate și gaze.
În… sfârșit. ,,Lateralii” sunt scoși de la naftalina și prezentați. Cei de după decesul…. Fie fiu, și avem în ascendenții privilegiați mama și tatăl, fie născut ca și colateralii, în aceeași măsură privilegiați, ca frate sau/ și soră, dar și descendenții acestora până la limita lui patru. Cum era de așteptat, descendenții defunctului, ieșiți de bună voie sau siliți să renunțe la moștenire, permit intrarea în scenă celor sus menționați.(Art. 976)
Acu-i acu. Văduvul mărunțește averea dimpreună cu rămașii în viață ai decedatului, el, știți, o treime, ei două. Cazul ori numai părinții, ori numai cu frații, face jumi-juma cu ei. (Art. 977)
Numai între ascendenți și colaterali, partea cuvenită se împarte așa: un părinte singur, un sfert, fiii lor trei; doi părinți, fiecare un sfert, iar fiii jumătatea rămasă. (Art. 978)
De rămân la cules moștenire numai unii, oricare dintre ei primesc totul cuvenit clasei a doua. (Art. 979)
Renotăm: părinții iau părți egale. (Art. 980)
Colateralii privilegiați au parte de același egal tratament. Reprezentarea succesorală a lor duce la împărțirea pe tulpină. Ajunge o repetiție la căsătorie ca efectele să producă fii și fiice și de la un părinte, și de la altul, încât frăția defunctului să nască ramuri și de mamă, și de tată. Numai că toți iau atât cât rezultă la dreptul partaj, valori identice din moștenire. Mai afurisită treaba când amestecul este atât de încârligat încât rudeniile colateralilor privilegiați cu mortul să fie pe ambele părți, deși nu prea-mi pot închipui cum, fiindcă frații-s sigur rude și cu mama, și cu tata, scenariu care în Al. 4, Art. 981 din Codul Civil, ar cere moștenire de două ori, în sistemul partajabil identic.
În ordinea claselor, urmează ascendenții ordinari, nenumiți, dar deductibili când se scot din sistem părinții decedatului. Aceștia pot solicita moștenirea într-un singură situație, când clasele superioare lor nu îndeplinesc condițiile de moștenire. Ordinea ordine, fiecare după grad, egal egal, dar totul dintr-un sfert, nu mai mult. (Art. 982)
Colateralii ordinari, ultimii, se supun aceleiași reguli de clasă, iau doar dacă ceilalți nu pot. De asemenea, se înfruptă dintr-o pătrimi din bunurile defunctului, în același cuantum și în aceeași ordine. Și cam terminarăm cu ,,zarva” de după înhumare. (Art. 983)
Într-o interpretare normală, corectă, fără pretențiile lui ,,a dispune”, Art. 984 ar fi textualizat simplu: prin liberalitate, o persoană face ce dorește cu bunurile sale, dacă acestea sunt donate alteia sau lăsate moștenire. Specificând existența unui act juridic valid.
Multe pasaje inserate, precum mă chitesc și eu să strecor în articole, ducând în derizoriu înțelesul fluid…. Donația – transmiterea prin contract a unor bunuri, de la donator la donatar, irevocabil. (Art. 985)
În mod asemănător, legatul: act testamentar, cu trecere de la testator la legatari a unor bunuri, după moartea acestuia. (Art. 986)
Să fii cu capul pe umeri, altfel donația și legatul devin nule. Să fie capacitiv și cel ce dă, și cel ce preia, la momentul încheierii actelor. (Art. 987)
Chira socoteală. Să devii din incapabil capabil și să recurgi tu însuți la dispuneri de bunuri, cere descărcarea legală a reprezentanților legali, ocrotitori de gestiunea bunurilor. O singură situație exclude descărcarea: gestionarul este ascendentul fostului incapabil. Celelalte cazuri, în care există o capacitate restrânsă de exercitare a drepturilor, exclud donația și legatul. (Art. 988)
