Spații culturale nr. 42 (1)

EDITORIAL

Valeria MANTA TĂICUȚU

Tablou de toamnă

… E toamnă, e foșnet, e somn… Da, dar mai târziu: deocamdată, atmosfera bacoviană este exilată într-o amintire tulbure, ușor amenințătoare; amânăm cât putem certitudinea frigului, a cețurilor, a ploilor de toamnă, fiindcă tabloul de început are culori vii, de la verdele încă neschimbat de brumă în aur și purpură imperială, până la albastrul neasemuit care se boltește peste lumea noastră mică.
Venim din concedii, ne adunăm impresiile digitale-color (cine mai scrie astăzi despre zile însorite și peisaje/ oameni/ locuri, când fotografiile sunt mai grăitoare decât mii și mii de vorbe?), le împărțim cunoscuților și necunoscuților de pe rețelele de socializare (mai ales lor, că e la modă să ai mutual friends/ unknown friends, ei te rabdă și rareori te judecă sau, dacă o fac, ce mai înseamnă azi un like/ dislike? – ca durerea în cot, are intensitate, dar trece repede, ca și când n-ar fi fost), ne căutăm ritmul – uneori îl și găsim-, dar, una peste alta, toamna intră în noi maiestuoasă, tandră, voluptuoasă, poetică, ei, da, desigur, câteodată și bacoviană, adică purtătoare de neliniști și un acut sentiment al înstrăinării, acesta, însă, repede învins, fiindcă optimismul nu ne-a lipsit niciodată; râsu`-plânsu` e de mult o atitudine specific mioritică, ne mândrim cu el, îl practicăm și uite-așa trecem mai ușor prin toamnă, prin viață, prin ceea ce ni s-a dat ori ni s-a luat.
E toamnă, monșer, a început școala, manualele sunt încă în tipografii, trecerea la învățământul pe tabletă, întru veșnica ușurare a rucsacului din spatele copiilor, a rămas în fază de proiect, clădirile sunt încă în reparație, dar planșele au fost puse pe pereți și ele transmit o stare de bine, asigură zona de confort didactic și parental. Cărțile de citire, câte au mai rămas vii și întregi, vorbesc celor mici și celor mari despre roade bogate, despre hărnicie și succes. Unele texte vin de departe, de pe vremea când era bunica școlăriță, numai că, prelucrate postmodernist și înviorate cu nume proprii din folclorul universal (Hassan, Saddam, Omer, Selim etc.) par nou-nouțe și numai bune să educe în spiritul transeuropean al multiculturalismului și al corectitudinii politice.
Revistele de literatură sunt pline de poeme geniale, de poeți geniali care scriu pentru ei și pentru posteritate, bibliotecile rămân în continuare goale – lumea bună, abia venită din concedii, se pregătește de simpozioane, sesiuni parlamentare, festivaluri și pelerinaje la moaște și icoane făcătoare de minuni – , parcurile se umplu de nostalgici, iar tabloidele, mai numeroase și mai „lecturate” decât cărțile de căpătâi, scormonesc prin vieți, prin vorbe și prea puțin sau deloc prin idei, căutând noi și spumoase subiecte de scandal.
Când vine toamna, chiar înainte de căderea moleșitoare a cețurilor, cel puțin pentru cei peste două mii de scriitori români „profesioniști”, în panere/ la vedere se expune „recolta” de peste an: luări de poziție în cestiuni arzătoare (fotbal, traseul sinuos al Simonei Halep, invazia lăcustelor siriace, mărirea și decăderea imperiului merkelian, putiniada de vară, dar și, local, național și „patriotic”, aflarea legionarilor mai ales acolo unde nu au existat și arderea cărților scrise de ei: în piețe/ pe tarabe virtuale); o înaintare în funcție (grad), o lege controversată adăugată altor mii de legi controversate, o nominalizare la un premiu național ori internațional, o carte, neapărat cea mai bună în comparație cu cărțile publicate de alții, o bursă, o propunere de traducere, o invitație pe ici, pe colo, ba la noi, ba la străini, în sfârșit, tot lucruri bune, gustoase și savuroase, asezonate cu vești și bârfeme, cum ar spune Luca Pițu, dacă ar mai fi printre noi. Veștile circulă repede, mai ales cele proaste: puțini sunt cei care n-au aplaudat defăimarea lui Cărtărescu, singurul nostru scriitor care ar putea avea una la un milion șanse de a primi, peste ani și ani, râvnitul Nobel pentru literatură; veste – proastă pentru unii, bună rău pentru alții -, ar fi curățenia de toamnă din USR, care s-a lăsat cu suspendări, suspine și înlocuiri / rocade, ca la șah. Că așa-i în literatură, curat ca la șah: nici nu știi când vine adversarul și-ți dă jos nebunul, sau te lasă fără regină, sau, și mai rău, îți ia turnul și-ți dă și șah mat. Fără nebun și fără regină, mai treacă-meargă, dar ce te faci tu, ca scriitor, fără turnul tău, fără mulțimea de fani de la scara lui de serviciu, unde se împărțeau bonificații, gratificații, drepturi de autor simbolice și certificate de excelență (sau de bună purtare, am impresia că cele două tipuri de confundă între ele)? Ce te faci când plânge caracuda (cum ar numi-o junimistul Gheorghe Panu), hrănită de tine cu dragoste părintească, și care acum umblă debusolată, din festival în festival, în căutare de nou și blând păstor? Simplu: te faci alchimist: iei forța inefabilă a toamnei, și bogăția ei, și tot ce e frumos și viu în ea, și transformi totul, pe dos arghezian, în bube, mucegaiuri și noroi. Și dai cu ele-n ei: și dai, și dai, până câștigi, fiindcă românul (scriitor!) are șapte vieți în pieptu-i de aramă…

FESTIVALUL NAȚIONAL
TOAMNA BACOVIANĂ (6-9 oct 2015)

La Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău s-au decernat premiile Festivalului Toamna Bacoviană, premiile Filialei USR Bacău, și premiile Revistei Plumb pentru anul 2014. Evenimentul a fost prezentat de Dumitru Brăneanu, membru USR Filiala Bacău, manager de proiect.

Premiile Festivalului Toamna Bacoviană:
Valeriu Matei- Premiul național ,,George Bacovia”
Valeriu Stancu- traducere
Viorel Dinescu- premiul pentru excelență
Marin Gherman- debut editorial

Premiile Filialei USR Bacău:
• Doina Cernica- proză
• Vasile Larco- literatură umoristică
• Nicolai Tăicuțu – poezie
• Mircea Bostan- poezie
• Cezar Straton -proză

Premiile Revistei Plumb:
Emil Ariton- poezie
Adrian Lungu- proză
Ovidiu Bufnilă- literatură SF
Grigore Codrescu- critică literară
Carmen Voisei- grafică
Premiile Concursului de poezie, proză, eseu s-au adjudecat de către:
• premiul I- Carmen Ștefania Luca, Bacău
• premiul II- Liviu Dorobăț, Bacău
• premiul III- Marina Popescu, București
Juriile au fost prezidate de Calistrat Costin, Adrian Dinu Rachieru, Dan Bogdan Hanu.

Consiliul Județean Dâmbovița,
Centrul Județean de Cultură Dâmbovița,
Societatea Scriitorilor Târgovișteni,
Biblioteca Județeană „I.H. Rădulescu”.
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească”,

REGULAMENT
Festivalul-Concurs Național de Literatură „Moștenirea Văcăreștilor”
Ediția a XLVII-a, Târgoviște, 6-7 noiembrie 2015

În organizarea Centrului Județean de Cultură Dâmbovița, a Societății Scriitorilor Târgovișteni, a Bibliotecii Județene „I.H. Rădulescu”, a Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească”, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, se desfășoară Concursul Național de Literatură „Moștenirea Văcăreștilor”, cu patru secțiuni de creație (poezie, proză scurtă, eseu și teatru scurt), ajuns anul acesta la ediția a XLVII-a. Concursul se adresează creatorilor din toată țara, care nu au împlinit 40 de ani, indiferent dacă sunt membri ai uniunilor de creație ori au volume de autor.
Concursul urmărește să descopere, să sprijine și să promoveze o literatură de certă valoare umanist-estetică, deschisă tuturor abordărilor, căutărilor și inovațiilor din interiorul oricăror experiențe ale canonului specific românesc ori universal. Concurenții – care pot participa la una sau mai multe secțiuni – se vor prezenta la concurs cu un grupaj de maxim 10 titluri pentru secțiunea de poezie, 3 proze, însumând maximum 8 pagini la secțiunea proză scurtă, 1-2 piese de teatru scurt (inclusiv piese pentru copii), pentru secțiunea teatru scurt. Se pot aborda teme la alegere. La secțiunea eseu ( două lucrări de circa 4 – 5 pagini), tema este „Scriitori târgovișteni fondatori ai literaturii române premoderne” (poeții Văcărești, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova, Ion Ghica).
Lucrările vor fi editate în word, cu caracter Times New Roman, corp 12, la un rând și jumătate. Acestea vor avea un motto, ce se va regăsi într-un plic închis, conținând un CV detaliat (numele concurentului, data nașterii, activitatea literară, adresa și, obligatoriu, numărul de telefon), și vor fi trimise prin poștă (imprimate pe hârtie și pe un CD), până la data de 25 octombrie 2015, pe adresa: Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, str. A. I. Cuza nr.15, cod poștal 130007, Târgoviște. În cazul în care, lucrările vor fi trimise prin poșta electronică (e-mail – strategiiculturale@yahoo.com), acestea vor fi însoțite de un motto, precum și de un CV (datele personale solicitate mai sus), organizatorii asigurând confidențialitatea acestora până ce juriul va delibera și va stabili premianții ediției.
Concurenții care au obținut un premiu la una dintre secțiuni, în edițiile anterioare, se vor putea înscrie în concurs doar la o altă secțiune.
Concurenții care nu vor trimite toate datele de identificare (în special data nașterii) vor fi eliminați din concurs.
Nu vor participa la concurs lucrările care vor fi trimise după 25 octombrie 2015, data poștei.

N.B.
Premianții vor fi invitați de către organizatori în zilele 6 și 7 noiembrie 2015, la Târgoviște, la manifestările organizate în cadrul Festivalului-Concurs Național de Literatură „Moștenirea Văcăreștilor” – ediția a XLVII-a, 2015.
Premiile, în număr de 18, în valoare de circa 5000 lei, vor fi acordate concurenților, în vechea Cetate de Scaun, cu ocazia festivității de încheiere a concursului. De asemenea, lucrările premiate vor fi publicate într-un volum editat de Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, în colaborare cu Editura „Bibliotheca”.
Relații suplimentare:
Centrul Județean de Cultură Dâmbovița – telefon-0245/611184; e-mail – strategiiculturale@yahoo.com sau pe pagina www.cjcd.ro (unde vor fi publicate și rezultatele finale).
Notă finală:
Orice modificare a actualului regulament va fi notificată în procesul-verbal de jurizare și adusă la cunoștința publicului de către juriul național, alcătuit din personalități recunoscute ale vieții cultural-literare naționale.
Organizatorii

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA
CASA DE CULTURA TRAIAN DEMETRESCU
Str. Traian Demetrescu , nr. 31, Craiova, jud. Dolj
Tel/fax 0351/413369,
www.tradem.ro
tradem@tradem.ro

CONCURSUL NAȚIONAL DE POEZIE
„TRADEM”
ediția a XXXVII-a
CRAIOVA, 2-8 noiembrie 2015

REGULAMENT

Sub egida Consiliului Local, a Primăriei Municipiului Craiova și a Asociației Craiova Capitală Culturală Europeană – 2021, Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova organizează, în perioada 2-8 noiembrie 2015, „Săptămâna TRADEM”, în cadrul căreia va avea loc și ediția a XXXVII-a a Concursului Național de Poezie „TRADEM”. Concursul va avea o secțiune de creație și una de traduceri.
Programul activităților din cadrul Săptămânii TRADEM va fi făcut public pe site-ul Casei de Cultură „Traian Demetrescu” (www.tradem.ro), pe pagina de facebook (https://www.facebook.com/trademro) și în presa scrisă.

Juriul concursului de poezie este format din scriitorii: Luiza Mitu, Cosmin Dragoste și Cornel Mihai Ungureanu. Premiile acordate sunt:
• Premiul TRADEM – în valoare de 2000 lei
• Premiul I – în valoare de 1500 lei
• Premiul al II-lea – în valoare de 1000 lei
• Premiul al III-lea – în valoare de 800 lei
• 1 premiu special – în valoare de 800 lei pentru un autor din Oltenia

Lucrările pentru concursul de creație, constând în grupaje de 5 – 7 poezii, redactate (dactilografiate) în câte 3 exemplare, vor fi trimise numai prin poștă, până la 16 octombrie a.c., data poștei, pe adresa:
Casa de Cultură „Traian Demetrescu”
Str. Traian Demetrescu, nr. 31
Craiova, jud. Dolj,
cu mențiunea „PENTRU CONCURSUL DE POEZIE «TRADEM»”.

Poeziile trimise nu vor purta semnătură, ci un „motto” ales de autor. Plicul cu poeziile va conține un alt plic închis, care, în loc de adresă, va purta același „motto”, iar în interiorul lui se vor menționa numele și prenumele autorului, vârsta, adresa și numărul de telefon al acestuia.
La concurs pot participa creatori care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România ori ai altor asociații de scriitori și care nu au publicat un volum individual de poezie.
Festivitatea de premiere va avea loc la sediul instituției în data de 03 noiembrie 2015, ora 18:00.
Câștigătorii vor fi invitați la Craiova pentru premiere, Casa de Cultură „Traian Demetrescu” Craiova urmând a le asigura cazarea pentru ziua de 3 noiembrie 2014. Transportul va fi suportat de premiant.
Relații suplimentare la numerele de telefon: 0351.413.369, 0767.578.083 sau 0725.505.729; e-mail: tradem@tradem.ro.

SECȚIUNEA TRADUCERI:

Și ediția de anul acesta va conține o secțiune dedicată traducerii a patru poeme în proză din opera lui Traian Demetrescu, în limbile: germană, engleză, franceză, spaniolă, italiană. Poemele în proză propuse pentru traducerea din limba română în limbile menționate se găsesc mai jos, în regulament.
Juriul este format din: Cosmin Dragoste (limba germană), Cornel Mihai Ungureanu (limba engleză), Luiza Mitu (limba franceză), Oana Duță (limba spaniolă), Elena Pîrvu (limba italiană). Premiile acordate sunt:
• Premiul I – în valoare de 500 lei
• Premiul al II-lea – în valoare de 300 lei
• Premiul al III-lea – în valoare de 200 lei

Traducerile trimise nu vor purta semnătură, ci un „motto” ales de autor. Plicul cu poemele în proză traduse va conține un alt plic închis, care, în loc de adresă, va purta același „motto”, iar în interiorul lui se vor menționa numele și prenumele autorului, vârsta, adresa și numărul de telefon, precum și limba pentru care autorul a optat să realizeze traducerea.
Traducerile vor fi trimise numai prin poștă, până la data de 16 octombrie a.c., data poștei, pe adresa:
Casa de Cultură „Traian Demetrescu”
Str. Traian Demetrescu, nr. 31
Craiova, jud. Dolj,
cu mențiunea „PENTRU CONCURS TRADUCERI”.

Festivitatea de premiere va avea loc la sediul instituției în data de 03 noiembrie 2015, ora 18:00.
Câștigătorii vor fi invitați la Craiova pentru premiere, Casa de Cultură „Traian Demetrescu” Craiova urmând a le asigura cazarea pentru ziua de 3 noiembrie 2015. Transportul va fi suportat de premiant.
Relații suplimentare la numerele de telefon: 0351.413.369, 0767.578.083 sau 0725.505.729; e-mail: tradem@tradem.ro.

Poemele în proză, de Traian Demetrescu, pentru secțiunea traduceri:

Lebăda

Sub jeratecul lunii lacul doarme. O lebădă albă plutește molatec și maiestos. Apa se înfiorează în urma ei…
Singuratica pasere trece așa de liniștită, așa de neturburată, că mă gândesc: de ce sufletele noastre nu păstrează aceeași seninătate în trecerea lor prin viață?

O lume
Picăturile de ploaie cad ca niște note din coarde obosite…
Pe vremea asta fără soare, mă gândesc la o lume; – o lume frumoasă, cum e în minuni, cum e în basme…
În ce parte e, nu știu… N’au descoperit-o nici poeții.
Dar am auzit că spre acea lume toți ne trimitem visurile ca s-o găsească, – iar visurile nu se mai întorc înapoi… Mor, neaflând’o…

Pâinile

De dimineață, brutarul deschide cuptorul, având în ochi umezeala caldă a somnului.
Pe stradă plouă; salcâmii se scutură, frunzele cad, vântul plânge… E început de toamnă.
Brutarul scoate pâini coapte, unele albe, altele negre.
Dintr’însele ies aburi ce împrăștie un miros dulce, un miros sfânt.
Orașul se deșteaptă. Trecătorii grăbiți și friguroși își urmăresc drumul nevoilor.
Bogații aruncă spre pâini priviri liniștite și mândre; săracii le privesc cu lăcomie… și ochii lor par’că le fură, le devorează cu un fel de sălbăticie…

Singur…

În sufletul omenesc se ascunde un străfund, o singurătate virginală, unde ne exilăm noi de noi înșine.
Viața obicinuită nu ne îngăduie nici o izolare; numai nebunii și morții trăiesc departe de viață. A fi singur, – singur, în sensul cel mai ideal al cuvântului, – este o nostalgie care m’a ademenit adese-ori, ca o adiere de voluptate necunoscută. Singur, – ca o stea, ca o Mare, ca un vis…
Singur, în așa chip, în cât să n’aud nici mișcarea unei cugetări, – și s’asculți eternitatea tăcerii, – sonoritatea nimicului…
*
Am căutat această tăcere cum se caută o fericire… Am căutat-o pretutindeni: în păduri, pe malul apelor, în ochii femeilor…
Și n’am găsit de cât zgomot: pădurile suspină, apele cântă, ochii plâng…
Târziu abia, pe când o zi de toamnă murea dureros ca o muzică, am simțit această tăcere în mine însu-mi.
Marea tăcere, eterna singurătate, e propriul nostru suflet…

FESTIVALUL NAȚIONAL „AGATHA GRIGORESCU-BACOVIA”
Mizil, octombrie, 2015

PREMIUL REVISTEI
„SPAȚII CULTURALE”

Șerban GEORGESCU

Despre repere

Am încercat să judec din punctul de vedere al pietrei,
Dar piatra se rostogolea.

Am încercat să judec din punctul de vedere al copacului,
Dar el – singurătatea singurătății – curgea leneș spre cer.

Am încercat să judec din punctul de vedere al câmpului,
Dar el era în rotire și în rodire.

Am încercat să judec din punctul de vedere al lunii,
Dar luna alerga după soare și după celelalte stele.

Am încercat să judec din punctul de vedere al stelelor,
Dar ele, dragele noastre, se îndepărtau de mine.

Și, mai mult decât atât,

Am încercat să judec din punctul de vedere al Universului,
Dar, fatalitate, și el, până și el, era ocupat cu îndelunga sa expansiune în …….

Mi-am zis: oare când ar fi trebuit să mă nasc
Ca să pot găsi pe cineva acasă?

Înger gri

Când suntem îndrăgostiți,
frații noștri mai mari sunt îngerii
și frații noștri mai mici sunt oamenii.
Dar oricât i-am iubi
și pe unii și pe alții

Noi nu mai suntem…

nici una
nici alta!

Înger gri, înger gri,
nu credeam c-ai să mai vii!

Un plic

În sângele meu,
ca dintr-o scoică,
sufletul tatălui meu
încearcă să-mi transmită un legământ,
pe care nici el însuși nu-l poate formula,
necum explica.
Îmi transmite un plic
pe sub ușa care este mama mea,
un plic pe care nu l-a desigilat niciodată.
Peste această voce
trec periodic valurile înspumate
ale frivolității zgomotoase ale mamei mele
și totul redevine haos
redevine țipăt
redevine spaimă.

Al treilea sân

Facă-se voia ta
iar capul meu
cel de-al treilea tău sân facă-se.
Și creierul meu lapte gri
pentru copiii din căsătoriile tale rudimentare,
în fond obnubilante,
așa cum recunoști de altfel,
în fiecare zi,
cu mâna pe inimă,
pe capul meu,
pe cel de-al treilea tău sân.

Muște

Iubito,
Eu vin din starea de copil.
Iar pe vremea aceea,
îți amintești?
– băiețeii erau răi
și fetițele erau cuminți.
Îți amintești?
Noi vă trăgeam de codițe
iar voi chicoteați
cu sunete înalte,
fascinante.
Noi jucam fotbal
iar dacă voi vă întâmplați în calea mingii,
ridicați grațios piciorul,
cu grijă să nu o atingeți cumva,
întocmai ca Marele Arbitru,
și zâmbeați angelic
de ne intrau muștele
în gura căscată.
Îți amintești?

Uț

În ziua aceea împlinisem 3000 de ani de vârstă
eram atât de ramolit încât nu-mi mai aminteam decât că veneam din țara Uț,
țara cu nume ca o săgeată
străbătând memoria.
Tocmai atunci, de ziua mea,
ea mi-a arătat niște icoane pe care își scrisese sufletul
și-atunci, vai, mi-am amintit că mă născusem
și că eram născut
și desfăcut

Ah, de-aș fi rămas ghemuit
chircit în mine
cu capul înfipt în inimă
sa nu mai văd culorile astea – niciodată verde,
să nu mai simt saliva asta râncedă pe limbă
să nu mai aud acest interminabil scâncet de copil răgușit de milenii
să dau dracului toate simțurile astea
care mă împiedică să înțeleg

Fato!
După ce m-ai răstignit cu această privire, ce pace mai vrei sa semnăm
ce vrei să vezi tu aici unde n-a mai rămas nimic nevăzut
ce vrei să auzi tu aici unde domnește surzenia
ce vrei să adulmeci tu aici unde toate nasurile s-au obișnuit cu duhoarea
ce vrei să pipăi tu aici unde totul se topește în sine
ce vrei să guști tu aici unde totul are gustul albușului de ou

Femeie, priveste-ți bărbatul!
Iată-mă gol
gol de sensuri
gol de înțelesuri
o umbră cu buze murmurând de ce…

Cine ne-a desfăcut pe noi așa de goi
așa de înalți
așa de impunător de frumoși
și DE CE?

Me, Tarzan. You?

umbli prin mine
ca o Tarzană
sari de pe un os pe altul
agățată de venele mele
de artere
de nervi
ca de niște liane
uneori îți place balansul și pendulezi așa, atârnată
deasupra hăului
alteori te oprești pe câte o cracă ronțăind o globulă roșie
stafidită
un axon
una alta
privești fulgerător în stânga și-n dreapta
scuipi semințele
așteptând răsăritul
unei inimi
care nu mai vine
noaptea te cațeri pe coloana vertebrală și-ți faci un fel de culcuș
undeva în ceafă
uneori îți chemi animalele cu strigătul acela
călărești un elefant și pornești un război
cu toate ființele care mă locuiesc
în cealaltă emisferă
alteori te scalzi în cascadele
sângelui meu transparent
apoi stai și te usuci pe piatra unui rinichi
te ridici brusc
te lovești cu capul de un panou:

,,Nu faceți focul în pădure, nu aruncați chibrituri sau țigări aprinse;
Ocrotiți flora, fauna, peșterile, monumentele naturii, apele;
La plecarea dintr-un loc de popas lăsați curat în urma voastră”

Și pleci.