Fărădelegea lui Călin – Conul ciril
De drept și de….
Normalitatea impune și termenul atașat moștenirii, legală, și pe cei cărora li se cuvine: rudele de gradul întâi. Soț supraviețuitor, descendenții și ascendenții, dar și colateralii testamentarului. După noțiune, ascendenții și descendenții pot moșteni indiferent de gradul de rudenie, iar colateralii doar până la gradul patru. Obiceiul… societății. Ce n-are moștenitor, revine comunei, orașului…. (Art. 963)
Lipsa unui vocabular specific mă pune mereu în situația unui consult urgent al dicționarului. Ceea ce credeam că ar putea semnifica un soi de ,,involuție” se transformă lexical în trecere a unui drept de la o persoană la alta, specific pentru moștenire, cu o variantă în unele țări de a opta mai degrabă pentru partea feminină din prima căsătorie decât de cea masculină din a doua. Art. 964 vine cu o serie de principii. Al ordinii la moștenire pe clase. 1 – descendenți. 2 – ascendenți privilegiați și colaterali asemenea. 3 – ascendenți ordinari. 4 – colaterali ordinari. Observ normalitatea, logica situațiilor speciale. Dezmoștenitelor rude le urmează clasele subsecvente. La fel pentru fiecare clasă în parte, ruda cea mai apropiată ia tot. Cât privește gradele și clasele identice, moștenirea se împarte egal la numărul de rude asemenea.
O parte din răspunsurile căutate la declararea nedemnității se găsesc la Art. 965. Nedemnul poate fi reprezentat de descendentul său, ca reprezentant succesoral, pentru a recupera parte din moștenirea de care acesta ar fi putut beneficia personal, de nu i s-ar fi dovedit nedemnitatea. O singură chestiune bizară: de ce ,,… defunct sau decedat…” Explicația ar fi una: primul este cel ce a lăsat moștenirea, al doilea nedemnul. Diferență ce nu se poate deduce neechivoc din frază.
Totuși, acel grad îndepărtat pus preț pe capul reprezentantului succesoral are limite: doar descendenții copiilor defunctului – fiindcă odraslele mortului s-au dovedit fără caracter – și descendenții fraților defunctului. Am rămas la forma bărbătească, deși și surorile sunt depuse și ele, fiindcă și femeile, și bărbații din aceiași părinți se numesc totuși frați. (Art. 966)
Condiționalități. Probabil că au, dar nu pot. Moștenitorii fără capacitatea de a moșteni. Sper să fie cum îmi închipui. Despre nedemn se scrisese că poate fi reprezentat, atunci mort, acum viu la deschiderea moștenirii. Am priceput-o și p-asta cu numai cel care se înscrie ca moștenitor poate fi reprezentant succesoral. Și, poate bizar, poate nu, certați, nedemni, dezmoșteniți, reprezentanții succesorali pot opera fără grijă intrarea în posesia moștenirii reprezentatului. (Art. 967)
Cum se culeg roadele moștenirii? Simplu. Pe tulpină. Fără a fi bășcălie. Gândiți-vă că am avut fructe, deci nu putea lipsi ,,brațul” lor susținător de împrumut din botanică. Explicându-ni-se că tulpină ar fi partea dinăuntrul clasei întâi, descendent de grad unu, el însuși culegător ori reprezentantu-i. Sau înlăuntrul clasei secunde unde colateralul de gradul doi privilegiat sau reprezentantul obține moștenirea. Tulpină, prin urmare și ramuri. O subdivizare pentru descendenți de același grad și părțile cuvenite, egal împărțite. (Art. 968)
Complicația ajunge la apogeu. Copiii nedemnului făcuți înainte de deschiderea moștenirii, cu raport de bunuri de la părinte, fiindcă ar mai avea frați, din altă…, dar cu concepere după deschidere…. Îmbârligat precum cifrele articolului: 969.
