Fărădelegea lui Călin – Cohul ciril
Posedatele astea….
Fructe. Nimerite-n buzunarul unui ins ce cu credință din cea bună poate obține dreptul lor proprietăresc. Credință cu cheie, cu constanță, pentru fructe civile percepute anticipat. La egalitate condițiile dobândirii fructelor de ,,pădure” imobilă cu ale terțului când ,,… respinge acțiunea în rectificare.”. În favoarea aceleiași pledează pentru … convingerea că este proprietarul bunului…” rezultat în urma unui act translativ, a cărui ineficacitate nu este cunoscută. Caz sucit: la aflarea acestor cauze. Iar ,,răul” să dea fructele înapoi sau contravaloarea lor. (Art. 948)
Dușmănia ceasta, cum dă ea târcoale posedatorului unui bun cel puțin un an, cum poate solicita, el, judelui să nu i se tulbure posesia, să o prevină, cum să pretindă prejudicii. Însă nu-i de colea să și restituie bunul, cu de la sine cerere. Aici fiind trecut la aceleași lăcrămații detentor precar. (Art. 949)
Curaj găină că te tai, că-ți permite instanța să te ,,dai” la proprietar, că-ți fu periclitată posesiunea. Întrebare de nepus când și către cine poate să îndrepte acuzațiile, căci ușile judecătoriei îi sunt închise celui care depune jalbă împotriva persoanei căreia urmează obligatoriu a-i restitui bunul uzat o perioadă. (Art. 950)
C-o fi sau și mai rea acțiunea asupra posesiei, tulburătoare sau deposedatoare, ori chiar pașnică, se dă un termen de prescripție, un an după introducerea cererii la tribunal. Persoana nemulțumită de imixtiunile precedente poate să fie un tip cu o posesie viciat. (Art. 951)
Ferești una, se strică altele. Atenție, deci, vecine! Vezi cum tai craca aia, să nu îmi pice pe garaj, vezi cum sapi, cum înalți construcția…. A fărâmat, a dres, la ,,gâde” cu vinovatul iar până la hotărârea definitivă, acesta va depune o cauțiune. Valabilă doar când obligațiile se stabilesc provizoriu de completul de judecată, deplasarea, încetarea, cauțiunea i se cer posesorului, timp în care se repară prejudiciul. Când lucrările se continuă, cauțiunea pică în seama pârâtului. (Art. 952)
,,Greaua” moștenire. Bucurii mai puține. Vin taxele, vin…. De la morți către vii. Noțiune. Sau cum le place lor să spună: decedați și în ființă. Pare a fi cu șustă…. (Art. 953)
Moștenire deschisă la modul general. Deși discutăm de un inventar al bunurilor defunctului, în urma constatării de facto, dar cu acte în regulă, fie de la oficiul stării civile, fie de la judecător, cel în măsură să hotărască cine trăiește și cine nu. Nu ușoară munca de ,,recuperare” și dezvăluire. În cel mai bun caz se deschide moștenirea la domiciliul decedatului. Se prea poate să nu îi fie cunoscut domiciliul sau să nu fie în țară. Atunci se apelează la notarul unde are cel puțin un bun mobil. Când sunt doar ,,mobile”, se poate apela la notarul din circumscripția unde sunt aceste bunuri. Situația bunurilor din afara țării te conduce la primul notar ieșit în cale. Ori la prima instanță judecătorească. (Art. 954)
Îmi era mult mai ușor dacă mi se înșirau câteva jaloane pe traseul moștenirii legale și nu eram lăsat pe tărâmul lui ,,… nu a dispus altfel prin testament.” și nici nu eram purtat pe variantele patrimoniului transmis în parte prin moștenirea testamentară și în parte prin cea legală. (Art. 955)
Eram convins însă de nulitatea la care se referă Art. 956. Niciun act cu pretenții sau renunțări la moștenire nu poate produce efecte înaintea deschiderii ei. Nici cele de înstrăinare sau promisiuni de înstrăinare ulterioare nu fac obiectul legalității.
