Brigada diverse – Min(a) (s)una, (b)re, p(e) (V)io. (V)re’ (o) c(a)rte
26, 27 ianuarie 2022
Numai mie mi se poate întâmpla s-o tratez, la poză, pe Mata Hari după conceptul bancului cu sutienul surpriză de ziua soției unuia. Iar referindu-mă la dosarele-i secrete: nicio taină, doar ouă ochiuri….
Corect. Te supui la teste pe propria răspundere și mai vrei și despăgubiri? Nu el, se duse, ci moștenitorii.
O iau de aforism. Fiindcă nu văd de ce să dai explicații cu dovezi literare susținute unor persoane care au testat sevrajul pe propria piele. Nu știau, studentele, cum se numește. Aveau nevoie?
Vaccinul autohton e gata, da-l dau pe piață, li se dă autorizație?
Noi, poporul, nu credem nimic, nenică! Uităm că legea o fac tot cei din politică și o aplică magistrații. Ăi despre care spui că au primit pensii și salarii de la hoți, ăi despre care spui că au ajuns să creadă că le merită.
Îmi place să cred că eroii sunt doar în cărți. Ceilalți se înșiră pe sub cruci imediat după marea ispravă, nu umblă precum viii. Norocoșii….
………….
,,Prima țară care” declară că ,,învinge virusul”. De gură-s buni toți, pe hârtie la fel, în realitate nu prea iese oricui. Iar de ,,întoarceri” neașteptate din astea suntem sătui. Englezi, australieni, francezi, americani….
Dacă s-ar elimina obligativitatea apartenenței la un areal comunitar pentru înscrierea la grădinițe și școli, dacă s-ar da voie oricărui moldovean să voteze în România – vezi băsesciana dorință -, dacă s-ar înceta cu alegerea unui domiciliu obligatoriu dintre cele enșpemii personale, n-am avea o astfel de abuzivă viitoare măsură de deposedare, practic, de identitate. Și s-ar mai produce o aberație: alungarea celor de la nr. 11 în sus din casă. Numai eu știu un caz de familie mai numeroasă de atât, mamă, tată și copii. Nu mai pun la socoteală socrii. Ce le faci, îi ușchești?
Tare ne mai place să ne-mpăunăm cu cei de nu le văzurăm chipul niciodată, cu cei care au avut nenorocul de a se naște pe lângă Râmnic și au ajuns, fără el, departe.
Să nu-l mai căinăm pe Djokovic și nici să nu ne mai prefacem, după ce nu respectăm normele, că ne îngrădesc. Și haideți, dacă tot ne cantonăm de obiceiurile fiecăruia, să-i lăsăm pe australieni cu ale lor. De-ar fi fost toți atât de precauți, azi am fi avut politicieni închiși la nerespectarea participanților la trafic, președinți puși după gratii înainte de-a face una și mai gogonată, cetățeni care nu se trag de șireturi cu autoritățile….
Onoare, nea Tudor, la plagiatori?
Uitare, ștergere. Dar, după cum s-a demonstrat, doar o întrerupere, o deteriorare neuronală ar putea izola secvența ,,provocatoare” de iertare. În sine. Chiar și așa, fără ,,obiectul muncii”, declanșatoarea stării ,,de bine” devine o inutilitate. Nu mai simți durere, nu mai simți revoltare. Deci, ce să ierți?
Rafilii spun și lucruri…. Nu încrederea oamenilor îl ține sus și tare, nu pandemia și minciunile o știrbesc, ci nenorocitul de sistem electoral care înscăunează niște străini de popor. Celelalte temeri, ambiții și îngrijorări sunt nefondate.
