Spații culturale nr. 43 (13)
Nicolai TĂICUŢU
Raftul cu cărți
Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Bacău, sub semnul lui Bacovia – antologie pentru „mâine și mai mâine”, Editura ARTBOOK, Bacău, 552 p. Ediție îngrijită de Calistrat Costin. … Acest nou album scriitoricesc, alcătuit sub semnul patronului nostru literar, adună pagini de literatură din creația de ultimă oră a membrilor breslei, în ordine alfabetică… Cum va fi ,,mâine și mai mâine” așteptăm să-și impună ordinea finală criticul TIMP… spune La tribunalul timpului (argument) Calistrat Costin. Antologia este prefațată de Theodor Codreanu prin eseul, aflat sub citatul, ,,O conștiință din noaptea mare”. Sunt antologați 102 scriitori, membri ai U.S.R., Filiala Bacău, dintre care nu lipsesc buzoienii (numiți tot în ordine alfabetică): Mioara Bahna, Lucian Mănăilescu, Emil Niculescu, Dumitru Pană, Nicolae Pogonaru, Valeria Manta Tăicuțu și Nicolai Tăicuțu.
Theodor Codreanu în imaginarul criticii, <em>Editura Junimea, Iași, 2015, 411 p. Această antologie este îngrijită de Lina Codreanu, care, în Notă asupra ediției, menționează: Selectarea textelor critice despre Theodor Codreanu a avut ca scop punerea într-o lumină poliedrică a operei și a profilului spiritual al cunoscutului scriitor și critic literar. (…)…Theodor Codreanu în imaginarul criticii oferă nu doar imaginea evoluției unei personalități, dar devine, pe spații ample, reprezentativă pentru bătăliile culturale produse în cele două epoci pe care le-a parcurs scriitorul, de la debutul editorial din 1981, la Junimea, până în stricta contemporaneitate. Dintre cei care au scris despre Theodor Codreanu, și antologați aici, amintim pe Ioan Holban, Ion Alex. Angheluș, Constantin Călin, Mihai Cimpoi, Constantin Trandafir, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ștefan Munteanu, Ion Roșioru, Mircea Dinutz, N. Georgescu, Ionel Necula, Valeria Manta Tăicuțu, Mioara Bahna, Adrian Dinu Rachieru, Adrian Jicu, Cristian Livescu ș.a.
Doina Cernica, Țara de Sus, de mai sus, Editura Mușatinii, Suceava, 2015, 667 p. Din precizările necesare, pe care autoarea le face la începutul cărții, cităm: Volumul de față cuprinde relatări ale unor evenimente din Bucovina ultimelor două decenii în centrul cărora s-a aflat cartea, urmând ca un altul să aibă în vedere arta. Ne-am oprit la festivaluri literare, lansări de noi titluri, dezbateri, recitaluri ș.a., în general la manifestări cu public, în măsură să ofere, împreună, cititorului de azi și poate cercetătorului de mâine tabloul unei vieți de „mai sus” de preocupările cotidiene, tot mai acaparante. (…) Privitor la relatările alese (…) aproape toate au fost „decupate” din „Crai nou” Suceava, doar câteva din reviste – „Ateneu” Bacău, „Bucovina literară” Suceava, „Cronica veche” Iași, „Cultura” București, „Glasul Bucovinei” Cernăuți, „Limba Română” Chișinău, „Spații culturale” Râmnicu Sărat.
Radu Cârneci, Amintiri din Paradis – interviuri, Editura NICO, Târgu Mureș, 2015, 390 p. Dl. Radu Cârneci își începe astfel Amintirile…: La anii mei mulți – multe trăind! – am simțit nevoia de a strânge între copertele unei cărți unice o serie de întâlniri culturale: interviuri, convorbiri, mărturisiri, amintiri de care, ca într-un panopticum, adună și oglindesc momente esențiale din cele peste opt decenii de viață. Naștere și copilărie, visuri și iubiri, împliniri sau eșecuri, multe prietenii, toate aceste stări împlinind destinul omului și, acum, târziu, îi mângâie sufletul. (…) De ce Amintiri din Paradis? Fiindcă multe dintre întâmplările notate aici îmi readuc pe ecranul minții timpul de odinioară când… Ea era Ceamaifrumoasă, Eu eram Celmainebun, când totul era posibil, dacă îndrăzneai să visezi și apoi, liber fiind în forul tău esențial, să zidești, să înalți. Imaginarul paradis trebuia plantat cu minuni. Eu am îndrăznit și, asemeni mie, mulți au amintiri din propriile paradisuri…
Dumitru Pană, Lakonika, Editura Conta, Piatra Neamț, 2015, 95 p. Câteva aspecte ale poeziei lui Dumitru Pană vi le prezentăm prin redarea a două scurte referințe critice (preluate de pe coperta a patra a cărții): Poemele frapează prin naturalețe și simplitate, chiar dacă poetul resimte aievea teroarea livrescului, conștient de uzura limbajului și a temelor consacrate. El reușește să evite, însă, prețiozitatea sau încifrarea ostentativă, încă încrezător în forța cuvântului de a transmite nealterată starea lăuntrică (Nicolae Oprea) și Dumitru Pană controlează irealitatea imediată sondând-o cu metafora, cu intuiția poetică, tiranizând-o chiar. Există în poezia sa o sublume în care orice efort al filosofiei de a o disputa în favoarea ideilor este tranșant definitive de afecte. Eleganța frazării poetice e, de asemenea, un atú al poeziei sale… (Adrian Alui Gheorghe)
Iuliana Paloda-Popescu, Semnul Îngerului, Rawex Coms, Bucureşti, 2015, 155 p. Din multele opinii critice inserate selectiv la finele volumului, redăm din cea a lui Liviu Grăsoiu: (…) scrisul Iulianei Paloda-Popescu nu trebuie privit decât cu seriozitate de către critic pus în fața unei creații uimitoare, bine articulate, străbătute de la prima la ultima piesă de un spirit ortodox profund, exprimat simplu, firesc, senin, situându-se parcă în descendența Ion Pillat, decât în aceea a lui T. Arghezi ori V. Voiculescu și neresimțind influențele câtorva contemporani precum Daniel Turcea, Ioan Alexandru, Paul Aretzu, poeți al căror dialog cu Divinitatea le-a conferit nota de originalitate. Mai aproape pare a fi, grație discursului firesc, subtil decantat, de poemele sau de unele fragmente din teatrul poetic lăsate de Valeriu Anania.
Ștefania Oproescu, Pasărea de gheață, Editura ATEC, Focșani, 2015, 90 p. Spune autoarea în Argument: Totul a început cu un vis. Aflându-mă într-o biserică, o pasăre cu un penaj multicolor, fluorescent,(…) mi s-a așezat în palmă. Rece și sticloasă, a început să se topească. (…) Un vis frumos, umbrit de nedumerire. Ca orice vis a rămas în uitare. Peste câteva zile, (…) am văzut o pasăre mică zburând haotic prin cupola bisericii, lovindu-se de geamuri în căutarea ieșirii. (…) Visul acela, trecut din somn în realitate, l-am numit Pasărea de gheață. (…) Nu știu cum se pot crea rezervații pentru această specie. Ba, da! Ați creat, prin acest volum de poeme, o rezervație nemaipomenită. Despre Pasărea de gheață, Lucian Mănăilescu afirmă în revista Fereastra, nr.6-7 2015, în câteva însemnări de lectură: Volumul (…) face parte dintre acele cărți care se citesc, în primul rând, cu sufletul. Este o carte dedicată zborului interior, marilor neliniști ce întregesc ființa, iubirii și morții, speranței și resemnării…
Flavia Adam, Instantanee din ultima moarte, Editura Arhipelag XXI, Târgu Mureș, 2015, 118 p. Pe coperta a patra a cărții, Iulian Boldea menționează: Poemele cuprinse în volumul Instantanee din ultima moarte de Flavia Adam exprimă o dublă postulare a lirismului. Pe de o parte, se poate remarca aici o tonalitate elegiac, provocată de întoarcerile spre trecut, de amprenta evocatoare a imaginarului sau de percepția dureroasă a metamorfozelor lucrurilor sub imperiul temporalității. Pe de altă parte, se poate detașa, în aceste poeme, lucide imersiuni în cotidian, marcate de accente ale ironiei, cu notații brute sau tonalități neutrale. Flavia Adam rezumă, cu delicatețe și sarcasm în același timp, relieful propriei condiții, marcată de jocul întâmplării și al destinului, de pendularea necontenită între realitatea cu resorturi inflexibile și arabescurile unui imaginar fluctuant și himeric.
Ioana Carp, Între genă și har, Art Book, Bacău, 2013, 117 p. În prefața, Ioana Carp – dramatismul monologului liric, Cristina Ștefan argumentează: Conceput ca o călătorie inițiatică, volumul (…) degajă în tot un stil original, elementele poetice alternează cu secvențe epice, diaristice și cu fragmente dramatice biografice, reale, locuri și personaje, de la mituri la oamenii din viața sa, de la impasuri la contemplări și meditații. (…) Viziunea artistică a acestui parcurs nu este lipsită de accente ironice, cu atât mai mult verosimile în context dramatic, specifice momentelor de redefinire a personalității ca urmare a unor experiențe personale. (…) Metafora Ioanei Carp este una iluminată de viața reală…(…) Între genă și har, un volum captivant, în care pulsația vieții interioare domină orice stihii atunci când exprimarea lirică joacă la scenă deschisă!
Traian Gh. Cristea, Izvoare de lumină, (note de lectură, consemnări, eseuri…) Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2015, 470 p. În deschidere, preotul dr. Mihail Milea, nimeni altul decât scriitorul Sava Bogasiu, realizează profilul autorului de față într-o Precuvântare. În Pro domo se precizează: Autorul i-a simțit drept veritabile izvoare de lumină (mai mici ori mai mari) pe toți cei despre care a scris în această carte… Eseurile Nepieritorul Eminescu, Divina lecție eminesciană, Eminescu – geniul polar, Eminescu și neliniștea, Eminescu receptat în lume sunt reunite sub titlul – Omagiul eternului Mihai Eminescu. Remarcăm alte două eseuri: C. Anastasiu-Cociu – un ziarist râmnicean exemplar și Întotdeauna mi-au plăcut operele în proză scrise cu nerv, sincer, care au ceva de transmis (Violeta Vîlcu). Notele de lectură se referă la cărțile următorilor (în ordinea punerii în pagina cărții): Nina Beldie, Sava Bogasiu, Teo Cabel, Răzvan Theo Chirac, Cornelia Ionescu Ciurumelea, Titel Constantinescu, Florea Șt. Costache, Ștefan Costache Andrei, Ion Costin, Theodor Damian, Dumitru Dănăilă, Lucreția Dediulescu, Viorel Dodan, Genovel-Florentin Frățilă, Vasile Ghinea, Mircea V. Homescu, Constantin Marafet, Gina Nechifor, Alex. Oproescu, Camelia Manuela Sava, Ștefania Selegian, Grigore Radu Stănescu, Passionaria Stoicescu, Valeria Manta Tăicuțu, Nicolai Tăicuțu ș.a.
Cristina Ștefan, Punct și de la capăt, Art Book, Bacău, 2014, 97 p. Poezia este la ea acasă. … azi dealul risipit/ e un nor deasupra orașului spune Cristina Ștefan în poemul deal și nor în apus. Sub această cupolă reverberațiile bacoviene, nu se putea altfel, se propagă printre poemele vizionare de lumi și locuri vechi: e de ajuns să smulg o mână de iarbă/ și rădăcina este din tigve (locuire) și chipul României e un imens muzeu Grigore Antipa (chipurile), printre portrete pe zăpadă sau portrete de ianuarie, unde deșertăciunea este pictată, uneori, cu nuanțe ironice, sarcastice, alteori, printre poeme (cele mai multe cu dedicație) în care iubirea ia forma durerii… Și totuși: Pământule,/ nu te-am pierdut niciodată! (Nichita) sau plin de neliniști/ revii dimineața/ te-ntorci din iarnă/ risipitor/ cu plasele încărcate de vreme/ și cu un suflet în plus (nimic în afară de tine).
Manuela Camelia Sava, În lumea lui Ianus, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2015, 133 p. Un volum constituit din șapte povestiri: Balcic, Moartea pândește la capătul coridorului, Cum a dispărut doctorul Georgescu, Radu, Harunna, A unsprezecea femeie și Străinul. Această carte de proză scurtă, debutul în proză al Manuelei Camelia Sava, este scrisă cu vervă, cu un desen viguros al portretelor eroilor și o bună conducere a firului narativ. Pe poetă o regăsim doar în A unsprezecea femeie, de fapt un prozo-poem, și puțin în Balcic. În rest, proză curată, tributară începuturilor în domeniu: cinci dintre povestiri au ca subiect (clasic!) dragostea cu moarte în final (fără evidențierea tragismului). Așadar, nu avem de a face cu o proză polițistă, cum ne-ar sugera titlurile 2,3 și 6…Vă invit la o lectură agreabilă.
Stan Brebenel, Deștepți în țara proștilor, Editura Teocora, Buzău, 2015, 131 p. Această carte este rodul colaborării autorului cu săptămânalul Viața Buzăului. În Argument, Stan Brebenel spune: … De ce Deștepți în țara proștilor și nu altfel!? Scena politică românească și administrația publică locală buzoiană, și nu numai, mi-au oferit destule subiecte și motive de a le arăta cititorilor evenimentele așa cum le-am perceput eu și cum mi le-au confirmat foarte mulți telespectatori la emisiunile la care am participat la același grup de presă (n.r. Grupul de presă Campus din Buzău). Am înțeles de la telespectatori că aveau nevoie de adevăr ca de un balsam pentru durerile provocate de politicieni, indiferent de culoarea lor, adevăr pe care nu îl găsesc rostit decât la o anumită parte a presei și la anumiți oameni neînregimentați politic și care au coloana vertebrală dreaptă și cugetul curat.
