Cotețul cu metafore – Exod
Exod
Simt uneori
că plec din mine
fără să știu unde, nici de ce…
Știu doar că plec,
cu toate amintirile făcute snop,
cu toate emoțiile de-a valma
într-un sac din plastic,
cu regretele îndesate într-o ladă
de zestre de pe vremea bunicii…
Doar bucuriile le-am pus la vedere,
atârnate la spatele căruței,
de ,,inima” ei de lemn,
pe care stăteam când eram copil
și când roțile aveau spițe din lemn…
Deși simt că plec,
am sentimentul rămânerii
cu toate bagajele grămadă
în praful unui drum fără sfârșit
și fără început…
În depărtare,
apa morților așteaptă tremurătoare
pe cineva s-o despartă
în drumul spre Marea Trecere Dincolo…
