Brigada diverse – C(a) (V)ito (o)r Go(l)um?
16 ianuarie 2022
Dacă doriți să discutăm despre matematică, atât cât știu eu…. Încă mai încearcă unul și altul să inducă ideea generală că simplu înseamnă superficial, și pe bună dreptate. O astfel de logică am întâlnit în susținerea limbilor latină și greacă, la fel de protejate de același Eminescu și acum 140 de ani, dar pusă sub auspiciile mai marelui Titu Maiorescu, numai că în sensul invers. Cel puțin așa am înțeles din argumentație. Scurt și din două părți alcătuită ipoteza, și limbile, și matematicile se pot dezvălui în proporții și în grad de dificultate diferite. Putem declara, după o perioadă medie de studiu, că adunarea și silabisirea sunt futile, banalități. Pe cât de simple ambele, la începuturi, dar dificile pentru modul de percepție și de aplicare, pe atât de grele, și mai mult, abstracte pe la finalul periplului scolastic. De aici și mirarea, că, indiferent cine a fost autorul și ce și-a propus cu raționamentul și intențiile, doar două porțiuni din ciclul ,,cine suntem și cum ne putem exploata mintea eficient și la cel mai înalt nivel”, în accepțiunea acestuia, așază corect și definitiv cunoștințele acumulate și ajută sau chiar dau sclipirea de geniu și-o permanentizează: matematica și latina/greaca. Și-nfierează totodată istoria (nemeritat, e atâta matematică în ea, încât numai reținerea datelor, a personajelor și faptelor implică o minte sistematizată), engleza (ohoho!, luând fonetica și relaționarea dintre scris și vorbit, cu toată matematica mea bine înrădăcinată în baze, nu am găsit încă portița care lesne să mă determine s-o pronunț de fiecare dată corect), franceza (deși e la fel de precisă ca româna, cu mici variațiuni la scris, însă comparabile) și știința (semnul întrebării pus de jurnalist, semnul mirării pus de mine). Înțeleg, totul este o pledoarie pentru reluarea cu simț de răspundere a temeiniciei cu care se studia în secolele trecute, fără grabă, fără să se ,,diplomizeze” la 11 ani absolvenții de facultate, la 18 ani doctoranzii și profesorii emeriți imediat după. Chiar dacă numele materiei se numește fizică, geografie, daneză, astrologie sau… muzică, niciuna nu-i ușoară și niciuna de capul ei, toate au cel puțin un punct de intersecție, o zonă de confluență destul de vastă. Doar de exemplu, de aseară până acum de dimineață: tipărirea în țările române, astfel cercetată literatura română la începuturi, măcar ,,Octoih”-ul și legătura ombilicală între vizata lui Gabriel Drăgan de la 1946 și istoria muzicală studiată de mine (și toți ceilalți) mai târziu cu o jumătate de secol. În plus, discuția despre abstracta limbă engleză, laxă, după părerea jurnalistului, avizată și părtinitoare, ,,îndoită după chef” – parafrază pe măsura conjugării și declinării din parte-mi -, este pur sterilă. Fără dânsa, în lipsa formalismului latin, puternicei consonantizări la finalul vocabulelor, turnul Babilon s-a dărâmat la propriu, omenirea a reușit să se desprindă mai ușor de înstrăinare, de filozofarea modului de învățare, la general, de conceptul că numai unii trebuie să aibă acces la ,,știință”, iar restul musai să servească acestor privilegiați. Dovadă că toate limbile impuse – a se diferenția de cele adoptate – au cam pierit. În fine, rigorile disciplinează, însă numai abstractul creează. Cum și matematicile superioare nu sunt altceva decât fantezie, mai deunăzi cu aplicabilitate, dar nu totală. Iar dac-ar fi să reiau un îndemn, de asemenea reformulat, v-aș spune atât: studiați, dară, orice, numai studiați.
