Cotețul cu metafore – Trezirea
Trezirea
Se întâmplă un lucru straniu
de când cu marea relaxare:
eu, ca purtător de craniu,
observ o oarece schimbare…
Cred că e ceva în aer
fiindcă toți suntem supărați
că am cam fost luați de fraieri
și că am fost mult înșelați!
De-aceea, niciun individ
ce, ieri se ascundea în casă
azi, nu mai crede în Covid
și de nimica nu-i mai pasă!
Ba, mai mult, chiar foști ,,eroi”
ce se luptau cu pandemia,
acuma zic și râd de noi
că ne-a luat, frate, nebunia!…
Eroii, nu mai sunt eroi,
ci sunt iar oameni normali,
au redevenit ca noi,
o mare masă de banali!
Deși sunt oameni care mor,
nimeni nu îi mai observă,
căci în ignoranța lor,
cu toții, viața își conservă…
Mergem din nou, bară la bară
cu-aceleași proaste obiceiuri,
și înjurând aceeași țară,
și-ale sale vechi temeiuri…
Ce-o fi și aia… solidaritate,
cu care ne mândream?
Acele vremuri sunt uitate!
Cât de fricoși eram!
Carantina parcă n-avea rost
nici statu-n neagra izolare,
și parcă virusul n-a fost
căzut-a în uitare…
Abia ne amintim de mască
când mai ieșim din case
de Arafat ne doare-n bască:
,,- Hai, dom`le, să ne lase!”
Pare c-am fost într-un coșmar
din care ne-am trezit
dar ne-om culca de mâine iar
în somn fără sfârșit…
