Cotețul cu metafore – Sincopă


Sincopă

E ciudat
cum mișcarea de revoluție
a pământului
n-a mișcat niciun fir de păr
din capul vreunui comunist!
Nici gloanțele oarbe
din lacrimile mamelor
care și-au îmbrăcat copiii
în lemnul de brad negeluit,
însăilat la repezeală
de cioclii de partid…
Nici sângele închegat
pe caldarâmurile străzilor
și pe treptele vreunei catedrale
nu le-a pătat conștiința dobândită
la Universitatea din Moscova…
Niciun blestem al morților
nu le-a șters rânjetul larg
de pe fața materialist-dialectică…
Totuși, e vară! Timpul are alte treburi
cu care să se umple pe sine…
Nu se mai uită înapoi
din orgoliu!
Nu vrea să-și aducă aminte
de greșelile lui…
De Revoluție,
și de steagurile găurite…
I-a închis pe tovarăși
în singurătatea lor, pedepsindu-i
să trăiască mult! Și bine!
Să trăiască cu monștrii
pe care i-au creat,
cu secunde de agonie
pentru iertarea păcatelor,
așteptând zadarnic învierea morților
și viața veacului ce va să vie…

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share