Spații culturale nr. 45 (13)

Raftul cu cărți

Nicolai TĂICUŢU


Calistrat Costin, Lumea se petrece (nu doar versuri), Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2015, 122 p. Criticii literari Ion Roșioru și Grigore Codrescu, referindu-se la opera poetică a lui Calistrat Costin, spun: Într-un fel singular în literatura română contemporană, prin coarda critico-ironico-umoristică a lirei sale, altminteri sentimentale în fondul ei, tumultosul tâlcuitor e fascinat de paradoxul condiției umane pe care o trăiește întru exaltare și disperare /-/ Calistrat Costin, un poet care n-a scris un singur rând plictisitor în viața lui. Respectiv, G.C.: Poet cult și hipersensibil, Calistrat Costin e un impetuos ca ființă umană, ca un eu scindat între metafizic și cotidian, luând-o mereu de la capăt în pendularea necontenită între ipostazele sale interioare de visător delicat, introvertit reflexiv, ironico-satiric-liber cugetător.


Viorel Savin, NICU ENEA, album monografic, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura Babel, Bacău, 2015, 319 p. Albumul este structurat pe trei capitole: Nicu Enea și posteritatea sa circumspectă (Căutări, Omul și artistul, Trecutul interzis), Album (conține o selecție de aprecieri critice: N. N. Tonitza, C. Vlad, Mac Constantinescu, M. Toneghin, N. Baboianu, Virgil Huzum, Paul Miracovici, Tache Soroceanu, Ileana Bratu, Valentin Ciucă, Dan Grigorescu și 190 de reproduceri) și Addenda (Repere biografice, Bibliografie și Din presă – opinii semnate de Roni Căciularu, Rodica Lăzărescu, Corneliu Ostahie, Valeria Manta Tăicuțu, Ioan Dănilă, Grigore Codrescu, Petre Isachi). În buzunarul însoțitor al cărții se găsește DVD-ul cu piesa de teatru Bătrâna și hoțul de Viorel Savin; cu Irina Răchițeanu și Sorin Medeleni; regie: Cristian Hadjiculea; regie Tv: Olimpia Arghir.


Virgil Diaconu, Poezia postmodernă. Anchetă, Editura FEED BACK, Iași, 305 p. Autorul precizează: Intenția acestui studiu este aceea de a mă/ ne lămuri pe cât posibil asupra ființei poeziei/ literaturii postmoderne, deci a conceptului (canonului)acestei literaturi. Ce este, așadar, poezia/ literatura postmodernă? Prin ce trăsături se definește ea? Aduce, de exemplu, poezia postmodernă ceva în plus față de poezia modernă? Nu aduce? Este ea o poezie împlinită valoric? Nu este? Prima parte a volumului, intitulată Critica poeziei postmoderne este constituită din eseuri și comentarii realizate de Virgil Diaconu. Partea a doua conține răspunsurile a 66 de scriitori români la Ancheta asupra poeziei postmoderne, acțiune inițiată de Virgil Diaconu printr-un chestionar de opt întrebări și desfășurată în revista Cafeneaua literară în perioada iulie 2012 – august 2015.

 

Grigore Codrescu, Lucidul anxios și retractil ION TUDOR IOVIAN – monografie literară, Editura Corgal Press Bacău, 2015, 170 p. Din argumentul criticului Grigore Codrescu, cităm: … Analiza pe care o promitem în continuare vrem să convingă cititorul inițiat de poezie că Ion Tudor Iovian este un poet adevărat, dintre cei mai importanți din generația lui, că resursele expresivității poemelor din cele vreo șase volume și două antologii și-au asigurat o originalitate a limbajului și imagisticii inconfundabile și că autorii sintezelor și istoriilor literare (cu una-două excepții), apărute după anii ’80 au ignorat o personalitate a poeziei contemporane nescriind despre cărțile sale.


Cristina Ștefan, 10 zile din martie, Editura Art Book, Bacău, 2015, 128 p. În prefața – Despre iubirile ideale, Eugen Dorcescu spune: 10 zile din martie este jurnalul unei iubiri. Dar nu al unei iubiri oarecare. Ci al uneia care a trecut printr-un subtil filtru conceptual și imaginativ, fiind consemnată, apoi, pas cu pas, într-un timp determinat (zece zile), pe filele unui jurnal liric, așa cum numai o poetă de sensibilitatea, inteligența și profunzimea doamnei Cristina Ștefan putea scrie. (…) … este o carte rară, de o frapantă originalitate, topind, în lirismul ei alegorico-simbolic, romantic și modern deopotrivă, tragismul nu doar al iubirii, ci al existenței în ansamblu, strivită mereu, și fatal, între imboldul zborului spre idealitate, spre Duh, și nemiloasa-i povară de țărână.

 


Florentin Popescu, Încă cinci ani înconjurat de critici literari, Rawex Coms, București, 2015, 462 p. Autorul precizează: În prezentul volum am adunat cronicile apărute în reviste și în cărți în intervalul de timp scurs din 2010 și până azi. Acestora le-am adăugat și câteva texte colaterale (cronici mai vechi neincluse în documentarul din 2010), precum și o serie de alte materiale apărute cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani. Aceste alte materiale sunt semnate de Valeria Manta Tăicuțu, Lucian Mănăilescu, Virgil Diaconu, Ioan Barbu, Geo Călugăru, George Theodor Popescu, Ion Lazu, Mihai Neagu Basarab, Marin Ifrim și Culiță Ioan Ușurelu.

 


Victoria Milescu, Raportul de aur/ La proportion d᾽or, Poètes à vos plumes, Paris, 2015, 74 p. Traducerea în lb. franceză/ La mise en français: Paula Romanescu, Elisabeta Bogățan. În prefață, Linda Bastide menționează: Da, poemele noului volum al Victoriei ne fac să intrăm în misterul poetului inițiat. Noi știm bine: a scrie poezie înseamnă a da împreună bucurii fulgurante și disperare profundă. Aceasta înseamnă a te întreba fără încetare dacă poemul care tocmai a fost scris și care este oferit spre a fi citit este adevăr. Și dacă ai rămas fidel esenței însăși a ființei tale. Raportul de aur este credo-ul poetului, și iată că totul devine limpede, la hotarul lumii precare, unde toți, supraviețuitori ai unei căutări prețioase a numărului de aur, vor merge poate pe drumul anevoios al Cerului.


Valentin Popa, Manuscrisul pierdut, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2015, 226 p. Referitor la această carte de proză scurtă, criticul Viorel Coman aduce, pe coperta a patra, câteva precizări: Valentin Popa face parte din cei care știu să identifice și să decupeze din real subiecte. El transcrie întâmplări atroce, cazuri reale, situații excepționale. Are intuiția fină de a plasa povestirile sub masca biograficului. E un truc prin care autorul potențează efectul de real. Biograficul e o mască subtilă, care îi permite autorului să fie liber și expresiv în evocarea coșmarurilor sale. Oralitatea cuceritoare oferă autorului multă libertate.

 


Marius Râpeanu, Netimp, Editura OMEGA, Buzău, 2013, 162 p. Nicolae Gâlmeanu începe prefața la acest volum, intitulată „Netimp” – o poezie cu „frisoane”, cu un citat din cartea sa Atent(at) la tentații (2009): „Și atunci l-am descoperit pe poetul Marius Râpeanu, într-un restaurant, târziu în noapte, însoțit de o profesoară de limba rusă, iertată de Dumnezeu să facă toate păcatele de pe pământ, parcă-l văzusem pe Labiș, în anturajul unei balerine și al aceluiași tramvai care venea dinspre răsărit, și mi-a fost teamă pentru poezie, și m-am uitat în jur, și am constatat că la Buzău nu circulau tramvaie, și nu existau poeți pentru câtă poezie era.”


Mircea Teculescu, venus de februarie, Fundația Culturală Libra, București, 2016, 74 p. După citirea cărții, Florentina Loredana Dalian exclamă: … lectura cărții mi-a provocat bucuria imensă a oricărui cititor pasionat, la întâlnirea cu literatura bună; și senzația că parcă mereu ceva a mai rămas nespus, nevoia de a căuta dincolo de sensul cuvintelor. Asta credem și noi, că doar… la poésie c᾽est autre chose (Gérard Pfister). Iată cum spune Mircea Teculescu: stropii de ploaie/ se preling încet,/ pe grinzile caselor;/ aripile vorbelor,/ ude,/ tac zgribulite// într-o zi de februarie.


Ignatie Grecu, Veni-va, Editura Agol, București, 2015, 118 p. Pentru prezentare, apelăm la un fragment din aprecierile critice ale lui Geo Vasile – Rezonanțe cristice în poezia monahului Ignatie Grecu: Cele peste 100 de texte poetice, scrise sub ocrotirea și lumina aripii Porumbelului Divin, și săvârșite prin sublimarea rostirii la un singur cuvânt sau monosilabă în spiritul minimalismului universal (de la Pindar și Matso Basho la Ungaretti), sunt tot atâtea probe de eternizare a unor instantanee, a clipei unice, ireversibile, a epifaniilor accesibile doar celor aleși și înduhovniciți, celor care știu să distingă frisonul miracolului, feericului sau fabulosului dincolo de aparențele repetitive ale cotidianului: „Târziul/ cântec/ al lebedei/ abia/ auzit/ apoi/ fulgerul/ înflorind/ norul”.


Alexa Pașcu, Epistola monahului Iustin, Editura StudIS, Iași, 2016, 172 p. La lansarea cărții, în Suceava, autorul, fălticenean de fel, a menționat că scriitura lui conține lucruri privitoare la credință: Pe acest fir de aur voi merge în continuare, pentru că simt că sunt împins și chemat de ceva. Cartea este și un manifest pentru ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi. Criticul Nicolae Cârlan a precizat că volumul este o biografie transfigurată a autorului, iar preotul Gheorghe Brădățean a subliniat faptul că acesta aduce o contribuție deosebită la educația moral-religioasă de astăzi.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share