Cotețul cu metafore – Pe lângă plopii
Pe lângă plopii
Pe lângă plopii de pe drum
cu toții am trecut,
însă ei s-au tăiat acum,
demult au dispărut…
Nu știu dacă erau fără soț,
că nu i-am numărat,
dar cred că i-a tăiat vreun hoț,
iar alții-au aprobat…
De câte ori am așteptat
o șoaptă de răspuns
de la cei care i-au tăiat
și-n loc alții n-au pus…
Ar fi trăit în veci de veci
cum au trăit atâtea vieți,
însă acuma-s lemne seci
pentru ,,băieți isteți”…
Deși știam că sunt bătrâni
și plini de suferinți,
de soare, ploaie și furtuni,
ne-au ocrotit cuminți.
Ei au vegheat pe lângă șanțuri
în viscol și căldură,
dând umbră vacilor din lanțuri
în vremi de dictatură…
Azi, nimănui nu-i pare rău,
căci oamenii trec rar,
iar drumul pare că-i un hău,
dar totu-i în zadar…
Pe lângă plopii fără rost
atâția au trecut,
dar astăzi, parcă nici n-au fost,
iar cioatele plâng mut…
