Brigada diverse – Esca(p)adă: (a) (d)e (p)e (ș)est
18-19 decembrie 2021
Dintre toate știrile zilei de ieri, impactul cel mai puternic mi l-a produs bancnota de 500 de lei. Din a cărei gravură eram invitat să parcurg o ghicitoare. Neaflând până la acest moment nici clădirea și nici pe unde se mai ascunde, nu i-am mai văzut culoarea de acum mai bine de șase ani.
Soluțiile economice ale unui nou câț, câci sau cum s-o numi, pornesc de la premisa salvării prin taxare, colecta la maxim două luni împroprietărind bugetul cu un miliard de euro. N-a pus problema cum va reuși să astupe gurile flămânde și volubile ale pensionarilor abia ieșiți de pe băncile afacerilor private, bănuind că soluția întâi nu intră în rândurile îngrijorărilor, Codul Penal rezolvând speța plății până a se ajunge la o condamnare – la citirea corectă, nea ministrul ar fi găsit că amenda era oricum obligatorie -, consider că varianta a doua are două componente iraționale: închisoarea până la un an și jumătate și faptul demonstrat în același cod, că modul de reglementare nu include la persoanele juridice încarcerarea. Poate falimentul, recuperarea prejudiciului și alte pârghii. Ce nu mai spune el. Că statul garantează oricum angajatului, fie că se colectează, fie că nu se colectează taxele pentru pensie, sănătate și impozitul pe muncă, un venit pe măsura angajamentului contractual și servicii sanitare.
Coreean, necoreean, sunt în asentimentul acelui nebun de conducător că fel de fel de bazaconii de pe la televizor smintesc lumea. De-alde squaduri. Până la limita arestării și lipsirii de viață.
Se șterg greu istoriile sau deloc. Despre ilegitimitatea comunismului român ca despre oricare regim nedigerabil la un moment dat.
Doi vecini, două greutăți atârnate de neatârnarea Europei. Mă miră o chestiune: la ce se așteptau polonezii și ungurii când s-au băgat de bună voie în uniune, nu la federalizarea pe care o acuză?
Cine a făcut afirmația să și-o asume. Din păcate, cei mai cei dintre oricare războinici cunoscuți pe pământ sunt nația cu cea mai pestriță populație. Fosta Dacia. Lăsându-se recucerită de tot atâtea ori pe câți străini are în prezent.
Leșii, hunii și… Bogdan. Datu-și-au seama de ocalele diferite europene.
O întrebare tardivă. De-ar fi inițiat-o în timpul mandatelor ministerial și cancelar-prezidențial, azi și-ar fi răspuns cu pregnanță tizul iubitei eminesciene.
Ba e de uitat. De uitat că mai nebun sau sănătos un conducător și-a făcut mendrele cu poporul român, de uitat că și-au permis destui să împuște la grămadă strigătorii decembriști de libertate. Cum multe carnagii de mai de demult merită a pieri din memoria colectivă.
Vrea să fie primul în toate. La motoare electrice, la rachete, la descinderi dincolo de țărâna Terrei. La copii. Și-o spune așa, ca la concurs, că ar trebui să procreăm ca el, la greu, altfel riscăm să se-aleagă praful de omenire.
Ca să nu-mi fie asemenea, lăsară știriștii nu-ul deoparte și-l iviră pe zero în dreptul trecuților prin covidel și vaccinel johnsonel. Cam miroase a lipsă de fair-play economic și a concurență neloială.
Lichele…. Fomiști. Dar nici instalarea regalității n-a fost chiar o dovadă că protagonistul era îndestulat.
Șerpașii și alpiniștii. Mulți și mizerabili. Lăsară-n urmă-le cam opt tone de… restul. Deh, gloria are costurile ei.
Mută la cină prânzul regina. Cică mai pe seară omicronului îi scade….
Om cu capul pe umeri. Gândind la viitor. Păi, dacă nu depui la bancomat, ce să mai jefuiești mâine?
