Muzica zilelor noastre: Decembrie, ultima lună
A anului ăsta, al doilea pandemic. Pe scurt despre ea, cum v-am obișnuit. De când scriu așa despre filarmonica urbei Pitești…
Mai întâi, Alex Ganea, de-al casei, la pult. Cu virtuozu` Florin Croitoru. Revenit pe scena locală după ani o droaie. Nu chiar din vina lui. Căci omului ăsta atât de modest îi place să cânte. Să pună vioara la treabă constant. În chip performant. I-o cer sensibilitatea și trăirea artistică. Profunde și de netăgăduit. Păcat că programu-i fu scurt. Da` plin de vibrație neîndoios. Și de românism pregnant. ,,Baladele” lui Enescu și Porumbescu. Minunate imens. Aducătoare-n suflet de lirism și lacrimi în ochi. Din nefericire, simfonia n-a fost una din tezaurul național. Adecvată sărbătorii Zilei Naționale a țării (concertu` respectiv având loc imediat după ea). Chiar nu înțeleg ce programări se fac la instituția cu pricina. Și nu pot fi de acord cu lucruri în derizoriu. Cineva trebuie să reflecteze în chestiune și să-și facă munca pe măsura retribuției încasate. Nu-i suficient să scumpești mereu bilete, abonamente fără să oferi pe măsură. Și cu responsabilitate clară incontestabil…
Paula Seling a revenit și ea. Împreună cu Andrei Tudor, dirijor. Fiu și nepot de artiști știuți în domeniu: Ionel, Andreea, George, Angel și Cezar. Ultimii trei alcătuind în tinerețea-mi un trio vocal cunoscut, din belșug plăcut. Ca să nu mai zic de melodiile și textele compuse-n timp cu succes.
Valentin Șerban e, la rându-i, un solist promițător vădit. Precum constatat-am din concertul de vioară așternut pe portativ de Max Bruch. Întru glorie nedezmințită. Un recital cu tânăru` cordar pe aci n-ar strica de fel. La pupitru, în speță, Traian Ichim. De la Opera Brașov. Rechemat și dânsu`, la vreo șase luni distanță numai. Cu ,,Haffner”` în știme. Este ardent și c-o gestică accentuată ce-l mobilizează din plin. Relevând cumva conducătoru` din fosă. Atras și de simfonic, intens și util în acumulări…
Ultima adunare de public în sala piteșteană au prilejuit-o Nicoleta Matei și Marius Bălan. În trio cu Costin Grigore, care-l înlocuiește o vreme pe Tiberiu Oprea. Divertisment, desigur. Muzică americană, preponderent. Ca și cum țărișoara noastră n-ar avea șlagăre sau colinde dragi. A cântat fiecare câte ceva, da` și-n duet, nimerit. Din păcate, doar concitadinu` dând glas, în românește, unui colind de factură bizantină. Splendid și tulburător nespus. Marius este vocalist de nădejde la Teatrul ,,Alexandru Davila” (unu` dintre puținele ce mai păstrează o secție de estradă). Îl ascult mereu curios și-l apreciez…
Închei, precizând că, până-n mijloc de Gerar, activitatea muzicală este (deja!) suspendată. Regretabil, socot. Noi ne regăsim curând. S-auzim de bine!
Adrian SIMEANU
