Spații culturale nr. 79 (12)
Nicolai TĂICUȚU
RAFTUL CU CĂRȚI
Radu Ulmeanu, O sută și una de poezii, Editura Academiei Române, București, 2021, 181 p. Volumul este însoțit de repere critice date de Gheorghe Pituț, Eugen Simion, Marian Papahagi, Nicolae Manolescu, Ion Pop, Gheorghe Grigurcu, Barbu Cioculescu, C. D. Zeletin, Adrian Țion, Ștefan Ion Ghilimescu, Tudorel Urian, Mircea Popa. Alex. Ștefănescu menționa, în anul 2012, într-o prefață: Pe cât de calmă este prezența lui Radu Ulmeanu în viața literară, pe atât de dramatic-tumultoasă este poezia sa. Poetul scrie cu mare angajare sufletească, dar fără să-și dizolve identitatea într-o retorică patetică…
Mioara Bahna, Din marmura soclurilor. Laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură, vol. I, Editura Junimea, Iași, 2020, 246 p. Mioara Bahna precizează: Am pus laolaltă, în acest prim volum (pentru că intenționez să continui demersul început acum), o parte din ceea ce am scris despre creații ale unor scriitori care, prin prestigiosul premiu obținut, fac parte din elita mondială a literaturii. Și iată scriitorii: Bjørnstjerne Bjørnson, Knut Hamsun, William Butler Yeats. Grazia Deledda, Yasunari Kawabata, Alexandr Soljenițîn, Saul Bellow, Gabriel García Márquez, William Golding, Toni Morrison, José Saramago, Günter Grass, John Maxwell Coetzee, Orhan Pamuk, Jean-Marie Gustave Le Clézio, Herta Müller, Mario Vargas Llosa, Mo Yan, Alice Munro, Patrick Mondiano, Svetlana Aleksievici, Kazuo Ishiguro, Olga Tokarczuk.
Carmelia Leonte, Ani de piatră, Editura Ideea Europeană, București, 2021, 275 p. În ampla prefață la această antologie de versuri, Emanuela Ilie menționează: ... În mod cert, scriitoarea Carmelia Leonte beneficiază, în afară de un talent real, de câteva calități care fac inutilă orice speculație de gen. (…) Refuzând să se scrie altfel decât profund, printr-o poezie tulburătoare și atașantă, de o gravitate reliefată pe deplin încă din excelentele desfășurări poematice publicate la mijlocul ultimului deceniu din secolul trecut…
Mihaela Aionesei, Cerul de la capătul scării, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2021, 127 p. Acest volum este însoțit fragmente de referințe critice date de Calistrat Costin, Geo Galetaru, Melania Cuc, Ion Pachia-Tatomirescu, A. I. Brumaru, Ion Popescu Topolog, Adrian Alui Gheorghe, Ionel Simion, Ștefan Danciu, Agache Catinca, Ionel Bota, Ion Roșioru, Ioan Radu Văcărescu, Victoria Milescu, Radu Ilarion Ciobanu, Florea Burtan. Cităm din referințele Valeriei Manta Tăicuțu: Să te înalți femeie din scrisul tău, să ai aceeași vârstă cu râul, să consideri scrisul drept rugăciune – iată câteva coordonate ale artei poetice propuse de Mihaela Aionesei…
Tincuța Horonceanu Bernevic, Pasărea din ochiul meu stâng, Editura Eikon, București, 2020, 59 p. Poemele adunate în volum constituie o geneză poetică, pusă sub semnul metaforei, a universului în care se mișcă și viețuiește poeta. Transparențe, zbor, fragilitate și propensiune ludică sunt coordonatele acestei noi plachete de versuri, prin care Tincuța Horonceanu dă mărturie despre cum trebuie percepută lumea, ca drum „spre pădurea de lumină”. În întregul său, o artă poetică, volumul surprinde prin bagajul emoțional și ideatic, din care se desprinde convingerea că, asemenea divinității, orice lucrător asupra cuvântului este creator de lume și viață, iar creația sa, consemnată în scris, poate fi considerată o nouă biblie, care nu uzurpă, nu blasfemiază, ci întărește/ susține credința în bine și frumos.
Grigore Codrescu, Charles Baudelaire după 150 de ani, Ediția a II-a revizuită, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2018, 143 p. Așa începe își începe Gheorghe Iorga postfața, Baudelaire. O privire în urmă, la această carte lui Grigore Codrescu (Nu neapărat în situația de a fi „doi pe un balansoar”!): Dacă Charles Baudelaire (1821-1867) rămâne poetul modern prin excelență, punct de plecare și model a ceea ce va fi, mai mult de un secol, modernitatea poetică, asta nu ține atât de îndrăznelile premonitorii, identificabile în operă, cât de o bizară „fatalitate”: a distinge ceea ce aparține operei de ceea ce revelează viața.
Camelia Iuliana Radu, ziua în care am devenit monstru, Editura Vinea, București, 2021, 215 p. Octavian Soviany își începe astfel postfața, Un manual de supraviețuire, la acest nou volum de versuri: Camelia Iuliana Radu se integrează în categoria poeților „fără generație”; în scrisul ei e inutil să cauți semnele vreunei estetici „de grup”, iar poemele sale sunt greu databile, ar fi putut fi scrise și în 2020, și în 2000, și în 1980, nu sunt nici postmoderniste, nici textualiste, nici fracturiste, nici minimaliste, sunt, pur și simplu, poeme… La finele cărții întâlnim scurte referințe critice (selectate de autor) semnate de Ioan Es. Pop, Traian T. Coșovei, Felix Nicolau, Ovidiu Pecican și Petre Isachi.
Victoria Fonari, Atingeri de aripi, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2018, 90 p. În prefața, Printre elicele verbelor, Valeria Manta Tăicuțu spune: Pentru Victoria Fonari, a scrie poezie înseamnă a căuta ceea ce se află ascuns sub aparențe, sub „strălucirea imediată/ teribilistă și inutilă” a lucrurilor de care, de altfel, ne-am putea lipsi, „De-am privi norii, de-am vedea dincolo de ei” („Apusul răsărit”). Pentru Că rămânem „în deșertul industrial ființe automate”, pierdem esențialul, vederea de ansamblu, legătura cu ceilalți și lacrima care ne leagă de univers. Din când în când, spune poeta, mai vin îngerii și ne ating în somn, cât să ne trezească din frică și din lâncezeală, cât să ne scoată din incerta plutire între „aici și acolo”, adică dintr-un nemeritat purgatoriu…
Alexandru Dumitru, Asta e și ideea, Editura Babel, Bacău, 2021, 96 p. Autorul își deschide volumul cu motto-ul: Orice text citit este numai pentru a aprinde focul, vreascurile sunt ale mele, iar criticul și eseistul Petre Isachi apreciază: Poemele lui Alexandru Dumitru pun cu eleganță cititorului serioase probleme de receptare a Textului, invitându-l să caute în scriitură Ideea – cauza și scopul lucrurilor.
Dorina Stoica, Sentimente sub formă de acatist, Editura Papirus Media, Roman, 2021, 106 p. Pe coperta a patra a volumului, Daniela Șontică afirmă: În volumul de față aflăm o colecție de poeme cu același numitor comun al raportării ultime la divinitate, aducând însă în prim-plan micile întâmplări ale vieții cotidiene, oferind cititorului o privire cu lentilă măritoare asupra unor gânduri intime, aduceri-aminte a unor momente importante din trecut, întrezărirea unui viitor despovărat dincolo de viața aceasta. Invocat adesea să intervină, „Dumnezeul cel bun” este prezent cu discreție.
Luminița Zaharia, Yeti într-un bloc de gheață, Editura Astralis, București, 2017, 148 p. Ana Dobre apreciază: Luminiței Zaharia, nu numai legenda i-o ia, câteodată, înainte, ci însăși poezia o ia înaintea cuvântului pentru a-i scrie legendele sufletului, pentru a-i crea mitul personal și pentru a-i defini drumul în poezia românească actuală, într-o lumină pe care se străduiește s-o mențină mereu peste ficțiunile sale. Stările lirice sunt atinse nu numai de melancolii, dar și de ludicul sprințar cu alunecări spre ironia stenică, rareori malițioasă. Calină și amăruie, uneori caldă ca o mângâiere, alteori rece ca un iceberg, această poezie este lumea în care poeta se mișcă dezinvolt și natural.
Aura Creițaru, Prezentul dintre clipe, Editura Detectiv literar, București, 2021, 134 p. Din scurta referință critică semnată de criticul literar Constantin Trandafir redăm: Aura Creițaru e o poetă strict autentică. În volumul „Prezentul dintre clipe” se remarcă diversitatea jocului auctorial, temporal, atemporal și pregnant. Polisemia nu exclude naturalețea exprimării, potrivit și cu modul coincidenței opozițiilor. (…) Aura Creițaru e o voce matură, care îi invocă pe Nietzsche și pe Nichita într-un acord personal.
Promoția 1971. Liceul Militar „Ștefan cel Mare”, Câmpulung Moldovenesc, Noi și amintirile noastre, Manifest Books, București, 2021, 457 p. Monumentalul op a fost realizat cu aportul și coordonarea lui Ilie Bâtcă. Autorii textelor au fost: Ioan Abutnăriței, Ionel Albu, Vasile Andrieș, Florentin Archiudean, Vicențiu Stanciu (Bâgu), Stan Brebenel, Adrian Brighidău, Mitică Chiriac, Ioan Chiribeș-Radu, Ioan Chiș, Toader Coca, Dumitru Cohal, Marin Cojocaru, Andrei Coman, Neculai Corcoțoi, Vasile Costan, Costică Crăciun, Constantin Croitoru, Mircea Sorin Druc, Neculai Galeriu, Vasile Hoble, Mihai Ifrim, Angelică Iova, Mircea Lupu, Remus Macovei, Mag Andreiu, Alexandru Mihuț, Mihai Olaru, Ioan Pavel, Ion Pârâiac, Vasile Radu, Dumitru Rusu, Ion Sandu, Stelică Sava, Maricel Saviuc, Ilie Schipor, Szövérdfi Zoltan, Silviu Țolea, Alexandru Vasilache.
Dorin Raescu, Traficantul de umbre, Ecko Print, Turnu Severin, 2020, 87 p. dintr-o concisă postfață a poetului Nicolae Jinga la acest volum, redăm: Poezia lui Dorin Raescu are ceva din acea curgere vioaie, limpede și melodioasă a unui izvor de munte pe vreme frumoasă. Suficientă sieși, în limitele clar conturate și asumate ideatic, dicția lirică rămâne într-o expectativă continuă, păstrându-se la distanță de experimentele și încrâncenările poetice actuale, într-un respectabil refuz al divagației excesive și al deconcertantei agresivități metaforice…
Gheorghe Onea, Un strop în târziu (Poeme dulci-amărui), Editura Editgraph, Buzău, 2020, 102 p. Pentru prezentarea acestui volum, redăm cele două scurte aprecieri critice de pe coperta a patra: Melodioase și cantabile, versurile își caută izvorul în romanța pură, răscumpărându-se prin sinceritate (Gh. Postelnicu) și Poetul navighează prin versuri ca un Ulise, paznic la farul unei odiseei de diferită temperatură viscerală, rătăcitor pe drumul întoarcerii, insuficient încredințat că la celălalt capăt mai dăinuie, iluzoriu, așteptarea unei Penelope.
