Propoziții pretențioase – Adipici
Uite că uitările au și reveniri.
Episoadele scurte rememorează relația încordată și deloc pe placul meu. Chestiunea ,,Eu plătesc meseriașii cu 80 de lei pe zi și le dau și mâncare.” m-a scos din pepeni. Nu mă consideram nici meseriaș, dar nici nu acceptam să fiu tratat ca unul pe care-l aduceai cu ziua să miște diverse de colo-colo. Oricum, n-ar fi acoperit tariful zilnic de putință, voință și orar de minim nouă ore, în 2012-2013 nu s-ar fi pretat la mai puțin de 150 de lei. De acolo și împotrivirile mele de fiecare dată. Mă lua tata cu ,,N-ați cântat împreună, nu vă ,,adorați” voi când mergeați la nunți? Pe tine te vrea, că ai soluții cum nu i le-a prezentat nimeni.” Cum a fost după cele câteva jgheaburi și montajul de țiglă metalică peste zona cucinelor – o întortocheală și-o îngrămădeală de n-aveai pe unde te strecura să înfigi unele holţșuruburi, cum sta fără alunecușuri sau cum lipi. Sau cum să scapi din locurile unde emanările coșurilor executate de noi erau pline de depunere adezivă precum smoala și cam tot de aceeași culoare și consistență. La numai un an, după alte regândiri și refaceri, constatasem că bunătate de ,,lindab” ajunsese de nerecunoscut. Picuri milioane de grăsime injectaseră tabla pe mai mult de jumătate din suprafață, nu mai puțin de 50 de metri pătrați. Următoarea făcătură s-a oprit la vulcanizare, încropită metalic de oamenii de casă ai lui Toiag, cu acoperiș făurit apoi de noi de la zero, răsfrânt doar în față la un metru și jumătate de la poale, apoi țuguiat spre creastă. Tabla în aceeași regie, dar și placarea cu lambriu la un capăt. Inovarea producându-se în lipsa finisajului, capetele atârnate, netăiate, drepte sau oblice creând un model plăcut ochiului. Așa a rămas. De ce mereu îmi era silă să împac lucrările? Era mult de lucru și se tocmea la manoperă. Ceea ce de obicei nu se întâmpla cu nimeni. De-ar fi fost doar tablă, știam exact să-nmulțim prețul per una cu numărul lor. De era ca la majoritatea 25 de lei pe foaie, pentru cea cutată 15 lei, adopții de prețuri după toată tagma tinichigerească. La țigla metalică ne orientam după trei criterii: montaj total – 5-6 euro/mp; fără jgheaburi și burlane – 3-4 euro/mp; cu pantă peste 40 de grade și complicații multiple – peste 6 euro/mp sau tratament de cost separat pentru fiecare în parte. Chestiunile adiacente, prietenii, clientelă veche, lume nevoiașă, situații extraordinare, lucrări la Cuca Măcăii… treceau la regim special. Una peste alta era nevoie, și este, de precizie, de hotărâre și siguranță totală. Momentele de indecizie adaugă sau scad din posibilitatea de câștig. Mergând pe expresia lui Cristi, ,,Io muncesc!”, opusă în fapt calității, chiar depui efort pentru fiecare bucată de acoperiș învelit. Degeaba încearcă destui să ,,tragă” din bani prin tertipuri verbale trucate, ne spetim până la a rămâne fără aer, fără apă-n corp și fără vlagă. De aceea când mă adresez beneficiarilor, ante și post lucrare, o fac după un calcul amănunțit pe ore, chiar minute și zile. Mai ales când dai de unul ca D.T., trebuie să fii uns cu toate alifiile, de-alde el sucesc colaboratorii pe degete. Și pe el l-am ,,păcălit” să primesc ceea ce meritam cu ideile mele clocite ad-hoc.
