Cenaclul Alexandru Sihleanu – 13 Noiembrie 2021
SĂ NE RESPECTĂM VIAȚA ȘI VIEȚILE CELOR DE LÂNGĂ NOI, UNICE ȘI FĂRĂ ÎNTOARCERE
Sâmbătă, 13 noiembrie, ziua Sf. Ier. Ioan Gură de Aur și mama sa Sf. Antuza, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Să se știe!) Am strigat: Jos dictatura!/ Până ni s-a uscat gura./ Socialism?/ Ce prostie!/ Noi toți vrem democrație!/ Să se știe!// Agitați fără tăgadă/ Am ieșit atunci în stradă/ Înflăcărați, curajos/ Am strigat cu toții: Jos!/ Acolo suntem acum,/ Dar întrevedeam alt drum./ Am dorit democrație…/ Să se știe!// Uniți, plini de optimism/ Am dorit capitalism./ Vom mânca numai sarmale,/ Friptură și baclavale./ Salariile mai mari,/ În buzunare dolari./ De-aia vrem democrație…/ Să se știe!// Munca ne va fi ușoară,/ Sictir, cu viața amară,/ La fabrică doar vreo trei ore,/ Dar cu salarii majore./ Totul va fi berechet,/ Mierea va curge pe drum,/ Adio, fierea de acum!/ Doamne, ce bine-o să fie!/ De-aia vrem democrație…/ Să se știe!// Viața ne va fi senină,/ Fiecare cu mașină./ Toți vom trăi ca în rai,/ Cu înalt nivel de trai,/ Nu cum a fost înainte,/ Vom fi primii la plăcinte!/ O mare euforie/ Vom cunoaște pe vecie/ Că dorim democrație…/ Să se știe!// Vom trăi atunci, speram,/ Ca în sânul lui Avraam!/ Fără griji, fără nevoi,/ Fericire la butoi./ Mai bine, zis răspicat,/ Fericirea la pătrat,/ Casele îndestulate,/ Mesele pline cu de toate,/ Că dorim democrație…/ Să se știe!// Anii au zburat/ Și curând, am constatat/ Că fericirea sperată/ Ne-a fost nemilos furată./ Visele s-au împlinit./ Fabricile s-au topit;/ Pe unde erau furnale/ Astăzi poți vedea haznale./ Draga noastră raboteză / A prins repede viteză/ Către lada de gunoi./ Strungul nu mai e la noi,/ Unde priveai încântat,/ Locu-i parcă bombardat./ Unde munceam ca nebunii,/ Azi se hârjonesc lăstunii,/ Iar noi lucrăm la căpșuni,/ Că acolo suntem buni,/ Dar am vrut democrație…/ Să se știe!// Hoția azi domnește/ Și sărăcia sporește;/ Visele s-au înmulțit/ Că unii fură-nzecit,/ Așa cum nici n-au visat,/ Jurând că ei n-au furat,/ Că totul li se cuvine…/ Păi e bine?// Demolarea a călcat/ Și prin Râmnicu Sărat:/ O mare turnătorie/ S-a dorit să nu mai fie./ Am distrus cu multe secții/ O fabrică de confecții,/ Acum n-o mai poți vedea,/ S-a ales praful de ea./ Locul unde a existat/ E bun pentru semănat / Cu grâu, rapiță, dughie/ Sau fasole timpurie,/ Papură, trestie zveltă,/ Să devenim colț de deltă,/ Că am vrut democrație…/ Să se știe!// Azi, parcă mesteci piper/ Când afli că ești șomer./ Și-atunci ne-am manifestat?/ Biet român neisprăvit,/ Urgisit și păcălit…/ Ai dorit democrație…/ Să se știe!” (lectură Adrian Câmpeanu, din volumul Înțepături utile, Ed. Rafet, 2017 autor Matincă Costea, Dumnezeu să-l odihnească în pace!)
„Pentru rubrica In memoriam am „invitat” pe ziaristul buzoian Dan Dinu să ne povestească cum l-a cunoscut pe Matincă Costea la sfârșitul anilor ʼ70. Ziaristul înregistra Concursul Județean de Poezie organizat la Râmnicu Sărat în sala de spectacole a Casei de Cultură. Pe scenă se recita, erau și „cortine” de muzică folk. Ziaristul se exprimă: „Râmnicu a stat mereu pe podium. Era orașul epigramiștilor și folkiștilor de marcă. Spectacolul, în partea oficială, era plictisitor și toți din cei prezenți în sală doreau să se termine și să se retragă spre locuințe. Dar apărea prezentatorul, cu nelipsitul său papion, un tip gen „Ursulescu la Mamaia”. Prezentatorul lungea pompos prezentările și anima atmosfera cu glume, snoave și cântece. În amintirea sa ziaristul păstrează respect necondiționat numindu-l „mecenat artistic” și „maestrul de ceremonii”. Matincă alinia recitatorii pe scenă, alinia și fetele cu chitare care trebuiau să se producă în fața publicului. Le șoptea, încurajând pe fiecare pentru a le diminua emoțiile („ai stofă de vedetă”). Ziaristul spune despre prezentator cuvinte măgulitoare: „bonomie, parodie, împletită cu susur de șarpe biblic și unduiri casanoviene!” Dar și după încheierea spectacolului Matincă se îngrijea ca oaspeții să se simtă bine. La locul de cazare al acestora le oferea un alt gen de show, liber, descătușat, udat din belșug cu licoarea care îi plăcea lui Fănuș Neagu, alb, sec, rece, din belșug… și gratis! Ziaristul buzoian îl adora, deși l-a văzut numai o singură dată!” (Mihai Doina)
„(Mor cu speranță) Bătrânii mai au răbdare,/ Cu toate că se răresc/ Și-odată cu ei dispare/ Speranța ce o nutresc. (La spital) Mulți se vindecă de boală,/ Cei ce au noroc, se scoală./ Cu care nu s-a putut,/ Atâtea zile a avut. (Sărăcie lucie) Bate clopotul întruna,/ Ca să mori, nu-ți mai dă mâna./ De nevoie am vândut iapa,/ Să plătesc, să-mi sape groapa.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
„(Testare) Ușoară-i medicina, frățioare,/ Poți pune diagnostic ferm, rapid,/ Având un băț cu vată în dotare/ Și aflu de e teafăr sau covid. (Oftalmică) Fain oftalmolog e tipul!/ El, când îți consultă ochiul/ Își respectă tot tipicul:/ Îți subtilizează plicul! (Regret) Mi-ai operat un ochi odată,/ Cu cel de azi – pe amândoi./ De-acum a început să-mi placă/ Și-s necăjit că am doar doi. (Viol) Violată, din picioare/ Spui c-ai fost, dar, ia să spui,/ Cum putut-a, bre, că-i mare?/ -M-am urcat pe gheata lui…” (Laurențiu Turcu, prin telefon)
A urmat lectorul de serviciu, Vasile Ghinea, cu un grupaj de poezii. Vă oferim lectura: „(Clepsidra) Ascult respirația toamnei…/ De sub arcada timpului/ săgețile cuvintelor nerostite/ otrăvesc ora pașilor,/ asfaltul respiră mâini întinse/ în dorința evadării din clepsidra/ în care moartea împarte pașapoarte. (Tâmpla celulei) Între aripile visului/ și brațele noastre,/ mintea coace dorința,/ mucegăim în orgolii/ devenind păpușarii propriei vieți,/ până când timpul, car în tâmpla celulei,/ roade zdrențuind amintirile/ în brațele crucii. (Fără nume) Murim cu fiecare clipă de iubire,/ căutând să ne agățăm/ de o rază de soare mersul biped./ Ne răstignim amintirile în crucea nopții/ și-n cornul lunii/ strângem lacrimi de privighetoare./ Un ceas diurn, flămând, stomacul unei guri,/ ne aleargă în uitare/ și ne tocim, și ne tocim,/ uitați și singuri fără nume. (Căile vieții) Fericirea își poartă/ pe căile vieții pașii/ în lumea creației divine,/ nimic nu-i întărește statutul,/ călcată în picioare/ își flutură blestemul/ pe drumuri în lumea/ hoților de suflete. (Atitudine) Alerg pe strune de vioară,/ în do major sau la minor,/ indiferent de vreme./ Am pus șaua pe verb,/ l-am călărit/ până la obsesia visului,/ pentru lumina din mine. (Statistică) Zile au trecut,/ au trecut ani,/ au trecut decenii,/ mi-am pierdut inocența li speranța./ Coarda mi, se pare,/ trage la, isonul,/ melodia zilei una și aceeași. (Suntem) Suntem cuvintele bipede/ ale unui univers în care/ totul respiră și se respiră,/ totul consumă și se consumă/ pentru o anume cauză/ și un anume crez/ a lui a fi-fiind,/ falsă fericire. (Jertfă) De la puritatea tăcerii/ din nașterea zilei,/ până la trădarea tăcerii/ din noaptea minții,/ ne-am închinat/ zeului „BAN”/ cu toate idealurile/ jertfindu-ne dragostea/ de lângă noi”.
„Din respect pentru Cenaclul „Alexandru Sihleanu” și pentru cenacliști, am să prezint și eu câteva „vorbe” despre lecturarea de astăzi, știindu-se „afecțiunea” mea pentru poezia „modernă”, fără rimă, fără ritm. Lectorul de azi, Vasile Ghinea, are talent, nu vă mint! Are tipărite 11 cărți cu marca Ghinea, cu poeziile ultramoderne, critică literară, aforisme… Și azi am ascultat versuri efervescente, agitate, care dezvăluie frământări personale. Mesajul nu-l descopăr, e o lipsă a mea! Dar las celorlalți acest amănunt. Limbajul este entuziasmant, metaforic, figurat. Farmecul liric exprimă sentimentele poetului, precum și emoțiile sale. Concluzionând, lectura de azi este încântătoare și dezvăluie un suflet tânăr, visător și sensibil! Dar mai dezvăluie un pix inspirat, înzestrat cu imaginație. Stilul este îngrijit, elegant, așa cum este necesar unei opere de literatură bună”. (Mihai Doina)
„Autorul se cufundă în natură și meditează asupra inconveniențelor trecerii timpului. În Tâmpla celulei poetul oscilează între aripile visului și realitatea în care oamenii devin „păpușarii propriei vieți”, păpușari care au profunde simțăminte începând cu „tâmpla celulei”. În Fără nume trecerea omului prin timp înseamnă consumul cu orice „clipă de iubire”, dar însoțit fiind de speranță cu „lacrimi de privighetoare”. Despre Căile vieții putem spune că autorul într-o lume a „hoților de suflete”, fericirea înseamnă o cale către creația divină. În Atitudine se observă, între do major și la minor ale unei strune de vioară, o căutare continuă, căutare care devine „până la obsesia visului” lumină. Despre Statistică poetul concluzionează că odată cu trecerea timpului, măsurat în zile, ani și decenii se pierde inocența și speranța. Am ajuns la poezia Suntem în care autorul pune în evidență corespondența între micro și macro univers în care se țese o „falsă fericire” prin transformarea continuă a verbului a fi. În poezia Jertfă este pusă în valoare, de la început și până la sfârșitul vieții, închinare în fața zeului „Ban” jertfindu-se dragostea și idealurile. Poeziile sunt de tip modern, cu vers alb, reflectând filosofia asupra trecerii timpului și a vieții în sine.” (Georgeta Iuga)
„Astăzi, 13 noiembrie, o zi frumoasă din punct de vedere al peisajului oferit de părculețul Grigore Vieru pe de o parte, cât și peisajul poetic complementar peisajului natural oferit de lectorul și poetul Vasile Ghinea pe fondul unei gândiri analitice, dă viață din cuvinte asamblate în stilu-i caracteristic, rezultând un edificiu poetic captivant, atrăgător și pot spune plin de armonie picturală cât și muzicală. Lectura în interpretarea poetului m-a făcut să parcurg personal poeziile și să descopăr poezii care mai de care cu moduri diferite de abordare a lumii materiale, lume care este plină de farmec și bucurie. De exemplu, poezia Atitudine este o poezie care evocă bucuria autorului de a alerga și de a călători acompaniat de strune de vioară și visând la lumina întunericului din spiritul său. Este o zi în care m-am simțit satisfăcut de cele oferite de poetul Vasile Ghinea și cred că versurile prezentate vor avea un efect benefic asupra ființei mele. Îi mulțumesc și să ne mai facă astfel de prezentări.” (Adrian Câmpeanu)
Sâmbătă, 20 noiembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi… un lector surpriză. Vă așteptăm, cu drag!
