Fărădelegea lui Călin – Cobul țivil
Avem o limbă….
Dacă verbul este a pieri, de ce, stimabililor, pieire și nu pierire? Și ce considerent a determinat echivalarea vieții de om cu trăinicia și durabilitatea unei clădiri? În același minunat mod de exprimare se înscrie afurisita de stingere, depusă nu luminii, nu omului, ci unui drept de superficie. O încetare nu valora cu mult mai mult? Art. 701 întrece orice așteptare. Un al treilea atribut dezgolește definitiv seriozitatea redacțională, despuind la propriu posesia: ,,… nuda proprietate…” Prin urmare, nu numai îndrăzneală beletristică, ci și tupeu vulgar!
Ce mi-e construcție, ce mi-e plantație dacă le însumezi și le pui în aceeași oală? Art. 702, de parcă uitasem, amintește că și ele, plantațiile, se înscriu în capitolul rezervat superficiei. Dar și alte ,,… lucrări autonome cu caracter durabil.”
Chimia Codului Civil. Lămurire nelămuritoare în definirea uzufructului la final. Bun – fruct sau folos, efect etc-uri. La fel ca… ,,tata”, că și el fu proprietar. Cu datoria-mi de ,,… a-i conserva substanța.” A cui, ,,tată”? A bunului sau a fructului? (Art. 703)
Morților le e totuna. De fapt, definirea persoanei dintru începuturi exclude nenăscuții și decedații, creând cu Al. 2 un pleonasm, evident oricum: ,,… persoane existente”. Cât despre legalitatea uzufructului, se învârte printre acte juridice, uzucapiune ori…. (Art. 704)
Superficia se dedublează, dând uzufructului corespondențele în parte din ale sale. (Art. 705)
De aici începem a ne despărți din cauza ambiguității. Depunerea de însușiri ale bunurilor in corpore sau necorporale…. De-o nefirească relaționare. În rest, imobiliarele, mobiliarele, mesele patrimoniale au cătare perfectă de-a aduce surplus. Nu-mi aduc aminte să se fi vorbit de universalitatea de fapt și ea să fie exploatabilă sau desfăcută în părți la fel de productive. (Art. 706)
Se mai strecoară greșeli. A purta asupra… ceva implică și un ce, doar că Art. 707 nu-l indică. Numai dacă expresia a ajuns să însemne altceva.
Cel mult, cel…. Normal. Om – o viață. Destul de limitată. Desigur, o uzufruct-uire durează tot atât. De-alde din cele juridice se pot bucura și beneficia de productivitatea unui bun maxim 30 de ani, iar de cineva încearcă și după, reducerea ajunge la aceeași perioadă. Al. 3 le mixează pe anterioarele, viagerele și treizeci de anii sunt alternative pentru lipsa de fixare a unor limite de exploatare. Nu e nicio dovadă științifică pe care să se bazeze Al. 4 și constituirea pe considerentul vârstei. O altă curiozitate se declanșează la uzul lui ,,altă” pentru persoană, o introducere dubioasă neclară, deși firescul implică insul specific uzufructului, durând… dincolo de moartea…. (Art. 708)
