Cotețul cu metafore – De Ziua Copilului Teraselor
De Ziua Copilului Teraselor
La dracu` cu copacii… vieții
Și contraziceri cu băieții
Care spun că sunt un laș
Și nu-mi pasă de oraș…
Că sunt ultra, că sunt prea…
Că nu vor ce toți ar vrea…
Că de ce am zis ce-am zis…
Că prea multe am omis…
Ce să zic? Așa o fi!
Că sunt alții care-or ști
Mult mai bine decât mine
Ce e rău și ce e bine!
Iaca tac și nu mai zic!
Stau și nu mă mai implic
Și aștept cu-nfrigurare,
Mâine, Marea Îmbătare!
Căci mâine ieșim din case
Și dăm buzna la terase!
Dar stați și nu năvăliți,
Doar puțin să vă gândiți!
Întâi, mese sunt puține,
Care, vor fi toate pline,
Chiar dacă sunt distanțate
Vor fi mereu ocupate!
Ca să-ți faci o rezervare
Îți trebuie o programare
Care, trebuia făcută,
Din pandemia trecută!
Dacă vrei bere la metru,
Ți se dă un termometru
Care-ți ia temperatura
Să nu răcești… băutura!
Prezinți apoi buletinul
De vrei să se facă plinul!
Dar, nu te bucuri de el,
Căci n-ai semnat în tabel!
Și de-aia-ți trebe buletinul,
Să știe kharma, destinul
Dacă vor să te lovească,
Să știe un` să te găsească!
Dar stai, încă n-ai scăpat!
(Nu, nu vei fi microcipat!)
Doar ai nevoie, peste toate,
Și de-un… card de sănătate!
Ce dacă e picat sistemul?
Tu ignoră-l, căci blestemul
N-are efect la terasă
Ci doar dacă stai în casă!
Mai lipsește să urmeze
Ca timpul să-l limiteze:
Cinci minute la o bere
Că mai vrea și altu`, vere!
Dac-așa o să se-ntâmple,
Lucrurile nu sunt simple
Decât ,,liber” la terasă,
Mai bine ,,legat” în casă!
Dacă-i vorba despre mine
Sper să mai am și cu cine
Să beau bere la terasă
După ce-oi ieși din casă!
Căci, mă tem ca nu cumva,
Dac-o fi și s-o-ntâmpla,
Ca în aste vremi confuze
Or să vrea să mă refuze!
