Spații culturale nr. 78 (12)

Nicolai TĂICUȚU

RAFTUL CU CĂRȚI

Radu Ulmeanu – 75, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2021, 422 p. Într-un argument, aflat, logic, la deschiderea cărții, Radu Ulmeanu scrie: Ajuns la o vârstă care, acum câțiva ani, mi se părea himerică, am socotit de cuviință să adun într-o carte ceea ce s-a spus mai important – și nu neapărat mai frumos. De-a lungul anilor s-au adunat într-adevăr, într-o cantitate care mă uimește acum, analizele, comentariile, reacțiile criticilor literari dar și ale colegilor în ale scrisului și ale prietenilor, publicate în reviste, în cărți sau primite pe cale epistolară…

Magda Ursache, Ars expectandi,- Mic manual de tehnica așteptării, Editura Eikon, București, 2021, 228 p. Capitolele și sub-capitolele din acest roman au motto-uri ce reprezintă poeme (de dragoste) de Paul Aretzu, Gabriel Cojocaru, Dan Anghelescu, Stoian G. Bogdan, Lucia Negoiță, Mihai Barbu, Gheorghe Grigurcu, Lucian Blaga, Ion Lazu, Virgil Diaconu, Radu Ulmeanu, Alexandru Ovidiu Vintilă, Carmelia Leonte, Leo Butnaru, Adrian Munteanu, Vlad A. Gheorghiu, Mihaela Malea Stroe, Emil Nicolae, Vladimir Udrescu, Adrian Alui Gheorghe, Ana Blandiana, Eugen D. Popin, Șerban Codrin, Valentin Talpalaru, Ion Pillat, Lucian Mănăilescu, Any Drăgoianu, Ioan S. Pop, Claudiu Komartin, Paula Romanescu, Nicolae Silade, Remus-Valeriu Giorgioni, Florentina Toniță, Ion Scorobete, Nicolai Tăicuțu (Mulțumesc, doamnă Magda!), Ion Barbu, Dan Petrușcă, Vasile Gogea, Marin Ifrim, Gheorghe Istrate. Să ne alăturăm lui Luca Pițu: S-o cetim, zău că merită!

Mihaela Malea Stroe, Alfabestiar, Editura Eikon, B, 2017, 87 p. Redăm aici referințele critice ale lui Hans Bergel: Arta doamnei Mihaela Malea Stroe de a mânui cuvintele cu geniu poetic ne este cunoscută din câteva volume. Necunoscută însă, până în prezent, a fost acrobatica dânsei în așezarea cuvintelor în ordine alfabetică de așa natură încât ele să ne demonstreze atât puterea – respectiv fascinația – lor emoțională, cât și luciditatea lor spirituală. Avem în față un alfabet de o radiație – în bună parte filosofică – totalmente aparte.

Ion Fercu, Dac-aș fi fost Dumnezeu, Editura Junimea, Iași, 2021, 328 p. Redăm din opiniile autorului despre acest roman (!): Credință -îndoială, certitudine – incertitudine, cunoaștere -incertitudine, cunoaștere – risc, fericire – nefericire, război – pace, suferință, fragilitatea ființei, alienarea, lipsa sensului, viață și moarte, moarte-viață, speranță, soartă, liber arbitru, dragoste, timp, democrație cu multe cicatrici și răni mereu noi, solidaritate umană, Strigăt și Tăcere, ruptură funciară dintre actor și decor… Dac-aș fi fost Dumnezeu: un univers în care neliniștile metafizice, psihologice, religioase și sociologice stau pe jarul unei ființări în care pare să se fi tolănit sfidător absurdul.

Titi Damian, Damian Stănoiu, Editura Editgraph, Buzău, 2020, 571 p. În Introducere autorul menționează: Opera lui Damian Stănoiu se impune a fi citită, receptată și restituită astăzi patrimoniului literar românesc printr-o cheie critică, morală și psihologică și, desigur, din perspectiva artistică a modernității. Remarcabil este faptul că o bună parte din creația lui Damian Stănoiu și-a păstrat farmecul, savoarea, prospețimea expresivitatea și vigoarea inițială, după cum ne vom strădui să argumentăm în paginile de față.

Florentin Popescu, Povarna și alte povestiri – ediția a treia, ilustrații de Teodor Bogoi, Editura Tipo Moldova, Iași, 2021, 106 p. Reproducem aici Avertisment către cititor: Sunt un autor care nu se dezice de scrierile mai vechi, pe care nu concepe să le schimbe după vremuri și împrejurări. De aceea volumul de față reproduce întocmai ediția întâia a cărții, apărută la Editura Ion Creangă în anul 1989. Prin Urmare, cititorii sunt rugați să nu fie surprinși de terminologia folosită, astăzi devenită istorie (pioner, miliție ș. a.) și nici de desenele care se reproduc întocmai. În esența ei cartea transcende timpul calendaristic în care a fost scrisă. Fl. Popescu

Nicolae Dan Fruntelată, Mistrețul orb și alte prevestiri, Editura Hoffman, Caracal, 2021, 204 p. D. R. Popescu își începe astfel cuvântul, În loc de prefață – Totul e vânt: De fapt, ne spune Nicolae Dan Fruntelată, ușor ironic, aș fi putut să scriu un roman! Dar, de fapt, a și scris un roman. Despre o dragoste tulbure și uneori nebună pentru Oltenia sa, pentru un spațiu numit Balcani, prin care Dunărea, urmându-și neclintită propria lumină, propriul drum, spre Marea Neagră – propria Soartă! – n-a fost niciodată o graniță. Dar cum totul e vânt, istoria, fiind și ea vânt, nu putea să rămână încremenită, de piatră, fixată pe un singur loc de pe pământ!…

Nicolae Cabel, Carte de dor, Editura Rawex Coms, București, 2020, 159 p. În postfața, elegiacul sonet, Titus Vîjeu spune: Sonetele-elegie ale lui Nicolae Cabel ne readuc de altfel în minte versurile lui Petrarca din Rime (CXXVIII) (…): „Doamne, privește cum zboară vremea/ Și viața fuge-n timp ce moartea/ pe umerii noștri se-așează…” Avem în față o carte mărturisitoare a iubirii, dar și a stării pe care poetul o numește copleșitor drept „viscol de dor” în care două ființe par a se căuta una pe cealaltă sub acolada însăși a veșniciei…

Stan Brebenel, Șlefuitorii de cuvinte – vol, IV. O antologie a liricii feminine românești, Editura Teocora, Buzău, 2021, 175 p. Sunt antologate: Iuliana Paloda-Popescu, Cornelia Ionescu Ciurumelea, Mirela Bălan, Maria Pal, Diana Dobrița Bâlea, Ana Blandiana, Tincuța Horonceanu Bernevic, Aida Hancer, Laura Cozma, Mihaela Grădinariu, Mihaela Meravei, Clelia Ifrim, Cecilia Moldovan, Florentina Loredana Dalian, Silvia Miler, Monica Mureșan, Ioana Crăciunescu, Carolina Ilica, Silvia-Ioana Sofineti, Magda Isanos, Ileana Mălăncioiu, Alina Marieta Ion, Silvia Bitere, Marta Petreu, Clara Mărginean, Ruxandra Cesereanu, Angela Baciu, Nora Iuga, Denisa Comănescu, Daniela Crăsnaru, Daniela Caurea, Hanna Bota, Agatha Grigorescu-Bacovia, Passionaria Stoicescu, Carmen Sylva, Florența Albu, Iulia Hașdeu, Lavinia Braniște, Gela Enea, Raluca Faraon, Elena Bălășanu, Angela Marinescu, Florina Zaharia.

Emil Niculescu, Jurnal de molimă, Editura Editgraph, Buzău, 2021, 118 p. La finele cărții sunt redate (selectiv) câteva referințe critice semnate de Gheorghe Ene, Ion Murgeanu, Theodor Codreanu, Radu Voinescu, Lucian Chișu, Ion Roșioru, Valeria Manta Tăicuțu, Cristina Chiprian, Paul Androne, Șerban Codrin. O redăm pe cea a lui Gheorghe Istrate: Emil Niculescu face parte din stirpea celor rari, din tagma poeților „nocturni”, din evantaiul amurgic mathein. De o artificialitate savantă și cu o seducătoare arhitectură barocă, poezia lui o seducătoare arhitectură barocă, poezia lui o seducătoare arhitectură barocă, poezia lui Emil Niculescu cultivă un livresc rafinat, prin draperiile căruia transpare ironia lucid-amar dimoviană.

Mihai Merticaru, Sonete alese, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2021, 444 p. În prefața intitulată Un poet al policromiilor muzicale, Geo Vasile apreciază: Ca un arc voltaic desfășurat peste întregul volum, se configurează, cu deplină claritate, contrastul izbitor dintre aspirația poetului spre un ideal înălțător, spre descoperirea sensului sacru al existenței și o lume schimonosită de toxina lăcomiei nesățioase. Filosofia sa constă în a privi viața ca pe un dar, bucurându-se de prilejul de a exista și de a iubi. Sonetele sale reprezintă un splendid omagiu adus dragostei de tot ce-l înconjoară…

Azi despre ieri – Mihaela Albu în dialog cu Dinu Zamfirescu, Editura Eikon, București, 2019, 281 p. Dintru început Mihaela Albu spune: Am început discuția cu omul de cultură, istoric și jurnalist totodată, din dorința de a-l cunoaște mai bine, dar și de a afla unele lucruri mai puțin cunoscute ori chiar inedite despre lumea de ieri, despre oamenii aleși pe care i-a întâlnit, despre atmosfera și obiceiurile timpului.

Monica Patriche, Un sfert de veac de singurătate – Mic tratat de ipocrizie, Editura Rocart, Băbana, 2021, 147 p. Volumul de poezie, Un sfert de veac de singurătate, începe și se termină cu… proză (eseu), în regia autoarei: Cuvânt-înainte; România perversă. România macabră și Epilog: Dacă aș avea patru dromadere. Și o apreciere: … Creația Monicăi Patriche e aidoma unui ciorap de mătase întins pe un picior frumos de femeie. (Gheorghe Grigurcu)

Ioan Țicalo, Vremuri maștere, Biblioteca Miorița, Câmpulung Moldovenesc, 2020, 397 p.
Într-o intervenție critică, Cristina Ștefan apreciază: Scris în ritm alert, divizat în capitole de proporții considerabile și dedicate unui personaj sau unei familii, romanul este o frescă socială în unitate spațială și temporală, locuitorii Râșcăi formând o comunitate aparte. (…) Vremuri maștere este un roman menit să sporească literatura de restituire a adevărurilor istorice românești, dar și o performanță a prozei de azi.

Georgeta Minodora Resteman, Cum strigă bruma, Editura Pleiade, Satu Mare, 2021, 250 p. Pe coperta a patra a cărții Radu Ulmeanu menționează: Poezia Georgetei Minodora Resteman e ca o adiere primăvăratică, plină de prospețime, deși propune o manieră clasică, strofă și rimă, de la care se abate arareori. (…) Avem de a face cu o poetă sigură pe sine, trăgându-și forța și de multe ori măiestria expresiei, precum Anteu, din pământul pe care îl simte mereu sub picioare.

Lucian MĂNĂILESCU

UITAREA DE SEARĂ

Te uit în fiecare seară!

Desenez un fel
de faţă a nimănui şi
îmi închipui că are ochii căprui.

Pe urmă îţi uit părul
şi gura, îţi uit buzele
dar tot simt arsura…

Marmura imaginară
e o prelungire a braţelor
împietritei Venus din Milo
şi te strig pe toate numele,
îţi spun: „Nimeni” şi „Ana”
şi „Amintire”, iar la urmă
uit şi mă îndrăgostesc
iar de tine!

AMSTERDAM

Amstelul trece prin nori
cu oraşul în gheare şi cerul
coboară pe scripeţi între pereţii
caselor înguste, printre gesturi
casnice şi păpuşi spânzurate
în inocenţa de nud a ferestrelor.

Turişti zgomotoşi trec pe străzile în derivă
clipind grăbiţi din ochii aparatelor
de fotografiat, cărându-şi sufletul
ca pe un bagaj plin cu mărunţişuri,
în timp ce râul şerpuieşte printre ecluze
cu urechea lui Van Gogh
plutind ca barca pe valuri…

POPICELE

Stăm aliniaţi pe cruce,
spânzuraţi de maşinăria universului
care ne urcă şi ne coboară…

La capătul celălalt, Dumnezeu
priveşte concentrat bila
albastră de bawling, pregătindu-se
să o lanseze în haos…

Noi aşteptăm!