Propoziții pretențioase – Actiniu
Serie nouă, posibilități noi.
Precum reluarea meseriei la nivelul lui 70% productivitate. Bagajul încărcat la ceasul mic al nopții determină la abordări inedite, aidoma proiecției primăriei de a extinde Râmnicul dincolo de gardul unității militare, un look fistichiu pentru traficul spre și dinspre Moldova. Chinuit ani de zile între ridicarea primului rând și al doilea de case supraînălțate, între nimic și o infrastructură abia în cotidianul imediat adusă pe linia de plutire. Un mai mare râsul să ai ,,palate” fără cele mai necesare utilități: apă, curent, canalizare și gaze. Dar nu despre ce fac autoritățile după puteri m-au dus acolo, ci despre ce a putut fiecare să dureze după putință. După gândurile de fală sau/și utilitate mercantilă.
Iar la șosea, toți cei înșirați nu se puteau încumeta la stresul continuu al traficului fără să nu vizeze o afacere. De-mi aduc aminte corect, Cristi P. construise cele două clădiri ca să-și extindă activitatea comercială din centrul orașului și să încerce una nouă ori să subînchirieze unei reprezentanțe auto. Să admitem că ne zboară tuturor fluturei pe la ora trei și-i eliberăm de dimineață debordant, indiferent dacă ne iese sau nu. Pentru noi, meseriașii, rămăsese un singur edificiu de acoperit și de aruncat ploile la pământ cu grijă. Se lucra de zor pe toate părțile, deși la alte lucrări mai găseai din cei ce puteau să adoarmă nestingheriți după masa de prânz, ascunși prin poduri – povesteau alde Johnel, Aurel și Cățeaua, hodinească-i Dumnezeu, când încă Onixul lui Matei se pritocea a facere. Clădirile gemene, cubice, cu etaj și parter înghemuite la față de colo până colo și acoperișul desfășurat între cele zidurile laterale, încât acestea să nu știrbească din fețele cubului. Pantă sub 20 de grade, nici să rămână apa, dar nici să dea năvală în jgheaburi. Nouă-nouă clădirea, totuși, după cum ne-am ,,obișnuit” cu ideea, proprietarul aderase la cutumele populare: toate materialele sunt reciclabile. Cum timpurile vitrege și sărace nu permiteau constructorilor să-și procure panouri speciale pentru cofrarea fundațiilor, stâlpilor, plăcilor tavan-podea și centurilor, adoptau metoda fabricării după nevoi a lor din scânduri și grinzi. La final acestea constituiau baza asterealei. Una mai groasă, una mai subțire, mai lungi, mai scurte, se aplicau la rând în funcție de ordinea în care le primea dulgherul de jos. Spațiile goale fiind completate cu resturi, așa încât tinichigiul să se chinuie. Firesc să-l înjure de mamă pe lemnar și dacă avea conștiința trează să găsească un mod adecvat de ocolire a deficiențelor. Unde nu se putea, prelua prerogativele anteriorului pentru aducere la linie și plan. Fiind adeptul refacerii, cum și tata în tinerețe acționă fără preget, adecvai și la Cristi P. zonele, dese, de lipsă de responsabilitate.
Să nu gândiți că nu mi s-au adresat de fiecare dată reproșuri. Alde Cristi și Nae săreau în sus de fiecare dată nemulțumiți. Pentru orișice nimic. Tertipurile verbale intrate în folclor: ,,Ne muncești ca pe proști!” sau ,,Las-o așa!” E drept, din muncit nu-i slăbeam, dar și eu trăgeam la fel de tare – o altă învățătură părintească însușită -, scopul final fiind unul singur: o lucrare fără cusur, de admirat din toate punctele cardinale.
