Brigada diverse – P(e) ca(s)ă (u)n (v)ar a(v)ui
24 octombrie 2021
S-a rezolvat problema oamenilor fără locuință. Le va ține de adăpost masca și dezinfectantul puse la dispoziție de Nicușor de București.
De la stânga la dreapta: ,,Să înceapă relaxarea”, automobil, pieton, camion. Stăm prost cu calculul ochiometric al vitezei. Ceea ce fatalizează clipele.
Când ,,știi” cu ce ,,prafuri” lucrezi, ai și soluția salvatoare, ponderatoare. Nu ridici din umeri la fiecare șaisprezece mii de cazuri docto-neștiutor.
Toți aleșii trebuie puși pe bară, nu numai aureii. Instigarea și îngrădirea luându-se de mână dintotdeauna.
Curajos nen-tu Dacian, responsabil. Pretendent la gestionarea…. Căzut cu succes. Ca și încercările de-a pune frâu pandemiei și creșterilor de prețuri – numi-le-vom dublo-triplări -: ăsta da adevăr politic!
Mai rău…. Mai bine de locul prim nu se poate. Când ai cei mai mulți decedați procentual, cât de mai grav să fie? Doar să murim cu toții. Și-așa umbrim pământul degeaba.
Scenarita a picat. Stânga pierde, generalul câștigă. Parlamentul și Președintele pot visa liniștiți marțieni.
Spuneți democrație? Spuneți Polonia? Sau oricare stat mai de teapa noastră? O iluzorie fantoșă.
Universitățile au luat-o razna de mult. Din lipsă de teme și preocupări, atentează la expresii, dându-le tente depreciative. Un-om-spectacol echivalează sexismul.
Tratamentele inhalatorii sunt baza însănătoșirii neamului. Hrana spiritualității precare române. Abur pentru covid, abureli pentru popor.
Duritatea se măsoară cu alte unități de măsură, nu cu amenințarea, nici cu înțepatul, nici cu imobilizarea la domiciliu, zi-noapte variabile. Anii aceia de constrângeri au dispărut.
Una știm, una facem. De-alde țurca, zbânțuitul pe tu-ta-tu-ta, tu, ta sunt neproductive.
Virusul răspândac își are sălaș în social. Și-unde-s mulți, covi sporește. Mai curând închiderile în sine ne mai pot salva, nu dictatele arafatice.
Sărmana logică. Să le-o pui în spinare nefericiților fără de petrol. Să nu te chitești că-i falsă ipoteza salariului versus consum.
Încarcerarea la 78 de ani are iz de inutilitate. De teapa pedepsei primite: pe viață. A cui?
În ingratitudinea și aroganța sa a trecut de partea înțelepților de altădată. Și-l suspectez de boala idioțeniei. Un singur pelerinaj prin magazine i-ar fi adus argumente solide pentru reconsiderarea poziției asupra esențialismului. Premier, de altfel, neesențial.
Tăntălăul săritor la scor încă neavizat face furori la secundariatul Nato. Apăi, nici nu știi ce să mai crezi.
Tătărel, vălurel, cinci îți vine mănușel. Mai ceva ca Nostradamus.
Cine a mai auzit de Africa? Oms-ul? De ce nu le trimit vaccinuri pentru măcar o dată? Ca să nu mai moralizeze europenii că primesc și a treia doză.
