Propoziții pretențioase – Actinii
Activai cu anii în domeniu, cât să mai scriu șapte cărți. C-or folosi au ba, prea puțin contează.
Când privești spre făcătura veche realizezi cum era odinioară. Ce nebunie, ce viteză, ce țipete. Ce înjurături. Dar le știți. Chiar a părut zilele trecute că nu se schimbase mai nimic, parcă doar plecase tata după un duel verbal așa cum obișnuia. Nimerisem exact stilul lui, mi-a zis Cristi după o șarjă a mea de expresii vulgare. Deși nu sunt ca tata, lui îi ieșeau din mâini toate de prima dată. Eu mai atârn de o idee și mă pierd în ea. Revin abia după ce…. Aspectele perturbatoare…. Vremea. Dezvelirea caselor făcându-se pe bucăți, atât cât suntem în stare în orele de zi să o reacoperim. Măcar partea lemnoasă. Mă adaptez relativ repede situațiilor, înfig ochiul în liniile aferente, așez grinda de creastă, peste ea comasez grinzile transversale de pantă, revin cu ocheada, mai salt câte una de jos până la ,,perfecțiune”…. Ca să-mi dau seama la fixarea scândurilor că undeva s-a strecurat o greșeală. Vină a noastră sau a furnizorilor de grinzi. Cărora le cumpăr cu dese pretenții: să fie drepte și fără defecțiuni. Motivat de prețurile absurd de mari. Le mai zic: Da’ ce-are bradul ăla, e din aur? Ridică din umeri și te deposedează de o întreagă avere. Ultima lucrare, de la Plevna, putea să nu fie de anvergură, dacă prin anii 80 i-ar fi dat prin minte proprietarului să alinieze camera fântânii, la niciun metru jumătate de peretele din spate, cu toată casa. Ne-am fi mulțumit cu o cârpeală pe ici-colo, cuie peste tot în astereală și-un înveliș nou de tablă. Ceea ce nu s-a întâmplat. Am ras un sfert din acoperiș, am ridicat la nivel, n-am ezitat să aduc la drept scândura veche, deși Cristi s-a cam împotrivit. Acuplai totuși la fix cele două părți și mă dezhotărâi să nu mut grinda oblică pentru ,,apa” de pe spate pentru o simetrie cu cea de pe față. ,,Cam abruptă…” Același Cristi. ,,Ne conformăm, mai bine de atât nu se poate.” Acurata soluție…. Efectiv nu aveam ce face, cam acvilin susul crestei, constatare de facto după îmbinarea în unghi cu cea de a doua pantă și mai ,,în gât” colțul de închidere a acoperișului. ,,Mă acuzași” că n-am dreptate.” Același Crist…. Atât a zis și-n secunda următoare, dând să ripostez cu lejeritate și futilitate argumentativă, noroc de teslă, am reușit să o acroșez în cădere pe ultima sută de centimetri și să mă salvez de la o belire urâtă de degete. Fiindcă jos, la poale, aveam ,,plasa” de protecție, o scândură agățată în cârlige. Tabla s-a pus singură, înainte și după masă. Ia ciocanul, na copcile, taie una de patruzeci, fă una englezească…. Ne-am distrat pe seama ,,britanicilor”, uzând de înlocuitor pentru foile fălțuite invers și dosul casei. Așa am distrat gazda, în ciuda supărării recente…. Ne-a atribuit calități umoristice, râzând la fiecare șotie ca actrița aceea, cum o chemă? A, Bităneasca!
De-ajuns cu Plevna. Deocamdată. Mă simt dator să reiau calea Focșanilor până la ieșirea din oraș. Dac-o mai fi rămas vreo bojdeucă netratată cu menționarea. Și-s rămase. Tocmai în noul cartier.
